VINCENZO

Holul se întindea în fața mea ca o glumă sinistră.

Mă pregătisem pentru orice. Poate gărzi, o altă ambuscadă, chiar și Leandro stând acolo, dar nu pentru asta.

Orice, numai asta nu.

Alexa.

Părul îi era răvășit, fața îmbujorată, ochii mari, de parcă alergase până aici într-un suflet.

Pentru o secundă am crezut că o visasem, că-mi pierdusem în sfârșit mințile în casa asta afurisit