VINCENZO

În încăpere încă mirosea a praf de pușcă.

Era un miros înțepător și îndeajuns de ascuțit încât fiecare respirație îmi ardea fundul gâtului.

Pistolul îmi era greu în mână, mai greu decât trupul lui Tullio, zăcând prăbușit pe podea.

Ochii lui priveau orbi spre tavan, larg deschiși, sticloși, ca și cum până și moartea îl luase prin surprindere.

Nu-mi puteam lua privirea de la balta de s