Simt cum mă cutremur, doar un pic, în ciuda a tot ce m-am antrenat să înfrunt. În ciuda a tot ce am supraviețuit.

Este lipită de mine, caldă și reală. Degetele ei trasează marginea cicatricii mele de parcă nu o dezgustă. De parcă nu-i urlă a moarte.

Merită să știe.

Asta îmi tot spun.

Nu i-am spus nimănui, niciodată — nici părinților mei, nici lui Connor, nici măcar afurisitului de terapeut pe care