Tessa

"Despre ce vorbești?" mă bâlbâi, inima bubuindu-mi în coaste.

Silas nu răspunde imediat. Mă apucă de umăr și mă împinge cu forța înapoi în casa slab luminată. Se întoarce și trântește ușa grea de lemn, răsucind zăvorul. Un clic zgomotos, de rău augur, răsună în liniștea tensionată din sufragerie.

"Vii cu mine, Tessa," anunță el. Vocea lui nu deține nicio căldură paternă, nicio ezitare. Mă privește cu ochi morți. "Cooperează, și hai să terminăm cu asta. Am până mâine la prânz să aduc garanția."

Respirația mi se blochează brusc în gât. Fac un pas înapoi, cu mintea gonind pentru a-i procesa cuvintele. "Ce garanție, Silas?"

Myra intră în cameră, cu brațele încrucișate pe piept, o încruntătură confuză stricându-i machiajul. "Nu renunțăm la casă," scuipă ea defensivă.

"Nu, nu casa," răspunde Silas, tonul lui fiind scurt și la obiect. "Ei nu vor posesiuni fizice. Vor garanție umană. Le-am spus că am două fiice acasă, iar banda a cerut să aduc una dintre ele direct la complexul lor."

Aerul îmi părăsește plămânii. Camera pare să se încline pe axa ei în timp ce adevărul îngrozitor mi se așează în oase. Mafia nu vrea bani. Mă vrea pe mine.

Myra face un pas înainte, cu ochii mari de o panică bruscă, egoistă. Se uită de la Silas la mine, procesând matematica supraviețuirii. "Și ce le-ai spus?" întreabă ea, cu vocea urcând o octavă. Îndreaptă un deget manichiurat direct spre fața mea. "O iei pe ea, nu?"

"Da, Tessa va fi garanția mea," afirmă Silas.

"Bine," expiră Myra un oftat aspru de ușurare, lăsându-și umerii în jos. "Pentru că nu există nici o șansă să-ți permit să o iei pe Sloane!"

Inima mi se sfărâmă într-un milion de bucăți ascuțite. Mă holbez la femeia care a trăit în această casă cu mine, care ar fi trebuit să fie o aparență de figură maternă. "Dar îi permiți să mă ia pe mine?" întreb, cu vocea frângându-mi-se. Lacrimi fierbinți mă înțeapă la ochi, încețoșându-mi vederea. "Îl lași să mă predea unei bande de criminali nemiloși?"

Myra se uită la mine cu un dispreț pur. "Nu ești fiica mea!" țipă ea cu răceală.

Prima lacrimă îmi scapă, urmând o cale fierbinte pe obrazul meu. Disperată, mă întorc spre tatăl meu. Bărbatul care m-a crescut. Bărbatul care ar fi trebuit să mă protejeze de relele lumii. "Tată," plâng eu, cu vocea tremurându-mi în timp ce implor pentru viața mea. "Știi exact cum operează Mafia. Știi ce le fac femeilor. Le folosesc, pur și simplu, ca sclave sexuale. Nu poți pur și simplu să mă predai lor. Nu poți să-mi faci asta!"

Silas stă acolo, cu fața bătută și învinețită fiind o mască impasibilă. Se uită la propriul său sânge și carne fără un strop de empatie. El și-a făcut deja alegerea. "Nu am de ales, draga mea," spune el direct. "Mă vor ucide dacă nu aduc pe nimeni. Măcar așa, ne vom plăti datoria."

Îngheț pe loc. O neîncredere pură, absolută, mă învăluie, înghețându-mi sângele. Chiar nu-i pasă deloc. E dispus să-mi sacrifice trupul și sufletul doar ca să-și salveze propria viață patetică.

"Și nu te gândești că voi muri când mă voi duce la ei?" urlu din toți rărunchii, coardele mele vocale arzând cu forța trădării mele. "Voi deveni o sclavă sexuală! Voi fi pasată printre bărbați și, când nu voi mai avea nicio valoare, mă vor ucide! Nu te deranjează că mii de bărbați nemiloși o vor brutaliza și viola pe propria ta fiică!"

Myra își acoperă urechile, cu fața deformată de iritare. "Țipi. Mă dor urechile."

Refuz să accept această soartă condamnată. Îmi șterg cu înverșunare lacrimile de pe obraji, fulgerându-l cu privirea pe bărbatul care stătea între mine și ușă. În acest moment exact, Silas își pierde definitiv dreptul de a mai fi numit vreodată tatăl meu.

"Tessa—" începe Silas.

"Nu-mi pronunța blestematul de nume, Silas," scuip eu veninos. "Dă-te din afurisita de ușă. Plec din casa asta fix în momentul ăsta!"

Mă arunc înainte, țintind spre clanță.

Înainte ca degetele mele măcar să poată atinge metalul, o palmă orbitor de fierbinte mă lovește violent peste față. Forța pură a loviturii îmi dă capul la o parte. Durerea explodează pe obrazul meu și simt instantaneu gustul distinct, de cupru, al sângelui proaspăt ce se prelinge din buza mea spartă.

"Cum îndrăznești?" mârâie Silas. Ultima urmă de reținere dispare de pe expresia lui, lăsând în urmă ceva incredibil de rece și amenințător. "Încerc să fiu indulgent aici, iar tu ești încăpățânată. Dacă nu vii de bunăvoie, te voi lega eu însumi."

"Ce obrăznicie," rânjește Myra din fundal. "Te strigă pe nume. Fata asta și-a pierdut tot respectul!"

Îi ignor batjocura crudă. Scuip o gură de sânge pe podea și încerc agresiv să-mi fac loc pe lângă statura mare a lui Silas, spre libertate. Trebuie doar să ies pe ușă.

Dar Silas mă împinge în spate cu toată greutatea corpului său.

Îmi pierd echilibrul pe podeaua ieftină. Brațele mi se agită în aer în timp ce corpul meu zboară înapoi. Lumea se învârte, iar apoi capul mi se lovește înfiorător direct de baza ascuțită, de lemn, a unui fotoliu greu.

O agonie orbitoare izbucnește instantaneu în craniul meu și îmi fulgeră direct pe șira spinării. Un gâfâit tăiat îmi scapă printre buze. Camera se încețoșează într-un amestec neclar de umbre și lumină. Tremurând, îmi ridic mâna să-mi ating scalpul. Degetele îmi sunt ude și lipicioase. Realizez cu o groază crescândă că-mi sângerează capul.

Înainte ca mintea mea amețită să-și poată măcar reveni din trauma brutală, mâini mi se închid pe gleznă. Silas mă smucește pe podea.

Urlu ca din gură de șarpe. Instinctul pur de supraviețuire se declanșează. Îmi zbat membrele sălbatic, lovind cu picioarele și zgâriind orice pot ajunge, implorând milă. "Lasă-mă să plec! Te rog!"

Myra sare înainte nemilos. Își lasă greutatea corpului peste pieptul meu, ținându-mi ferm brațele cu care mă zbăteam pe scândurile prăfuite ale podelei. Mă arcuiesc și mă zbat, dar durerea de cap face camera să se învârtă, epuizându-mi puterea.

Lucrând împreună, Silas scoate un colac de frânghie groasă, aspră. Îmi leagă nemilos, strâns încheieturile la spate, trăgând de fibrele aspre atât de tare încât mi se înfig adânc în piele. Coboară, înfășurând strâns frânghia în jurul gleznelor mele cu care loveam, fixându-le împreună într-un nod care refuză să cedeze.

Continui să țip, gâtul rupându-mi-se din cauza efortului, implorându-i să se oprească. Pentru a-mi reduce la tăcere strigătele agonizante, Silas rupe o bucată de bandă adezivă groasă, argintie. O lipește direct peste gura mea, sigilându-mi ferm buzele. Strigătele mele frenetice, disperate, sunt înăbușite în niște scâncete patetice.

Ignorându-mi zbaterea și sughițurile înăbușite, Silas mă apucă de talie și îmi ridică trupul legat pe umărul lui ca pe o bucată de carne moartă. Sângele de pe scalp îmi picură pe o parte a feței.

"Vei fi liber la noapte?" întreabă Myra cu nonșalanță, scuturându-și mâinile de parcă tocmai ar fi terminat o treabă casnică.

"Mafia mă va lăsa să plec liber odată ce garanția este predată," o asigură Silas, ieșind din casă în aerul rece al nopții.

Mă aruncă fără ceremonie pe bancheta din spate a mașinii sale. Plâng incontrolabil pe tot parcursul drumului neclar, terifiant. Fiecare denivelare de pe drum îmi trimite un nou puls de agonie prin capul care sângerează. Frânghiile aspre mă rod la încheieturi și glezne până când membrele mele legate amorțesc. Banda de pe gură îmi blochează sughițurile, forțându-mă să mă sufoc în propria mea panică.

Nu știu cât timp trece până când vehiculul, în cele din urmă, scârțâie până la oprire. Se trântesc portiere. Portbagajul se deschide. Silas deschide ușa din spate și mă scoate fizic de pe scaun.

Prin vederea mea plină de lacrimi, văd un grup de bărbați masivi, neîngrijiți, puternic înarmați, înconjurând mașina. Arată exact ca paznicii terifianți de la club. Mă zbat în strânsoarea lui Silas, lăsând să iasă strigăte frenetice și înăbușite după ajutor prin banda adezivă.

Mafioții mă ignoră. Unul dintre ei face un pas în față, mâinile sale masive strângând o pungă neagră de plastic. Înainte să-mi pot întoarce capul, îmi îndeasă punga sufocantă peste capul care sângerează, aruncându-mă în orbire absolută.

Mirosul de plastic prăfuit îmi umple nările. Mâini aspre mă apucă de brațe și picioare. Sunt purtată orbește, cu brutalitate, de către paznici în necunoscutul terifiant. Inima îmi izbește în coaste, bătând atât de tare încât simt că mi-ar putea crăpa pieptul. Sunetul bocancilor grei mărșăluind pe trotuar ecouă peste tot în jurul meu.

Deodată, mâinile mă eliberează. Sunt lăsată să cad cu putere drept pe pământul de beton, rece și tare. Durerea îmi fulgeră prin genunchii legați, în timp ce aceștia preiau forța impactului. Gem prin bandă, ghemuindu-mă în întunericul sufocant.

O tăcere grea se așterne peste zonă. Apoi, liniștea este spartă de o voce profundă, incredibil de fină și înspăimântător de familiară.

"Asta e garanția ta?" întreabă vocea catifelat.

"Da," răspunde Silas, vocea sa fiind presărată cu o lașitate nervoasă.

"Numele?" cere vocea.

"Tessa Mercer," răspunde tatăl meu instantaneu.

Sub întunericul sufocant al pungii de plastic, inima începe să-mi gonească cu o mie de kilometri pe oră. Pieptul mi se ridică și coboară împotriva legăturilor strânse, în timp ce mă lupt să trag oxigen. Acea voce profundă, autoritară, îmi ecouă în minte. Sună atât de incredibil de familiar. Realizarea mă lovește ca un tren de marfă, luându-mi respirația rămasă din plămâni.

Nu. Nu poate fi el.