Nu camerele s-au schimbat mai întâi.

Ci spațiile dintre ele.

Holuri care păreau mai lungi decât erau.

Uși care păreau să ezite înainte de a te lăsa să treci.

Scări care păreau neobișnuit de nemișcate—

de parcă așteptau să vadă cine va păși pe ele.

Nu era vorba că lucrurile s-ar fi mutat din loc.

Ci că lucrurile începuseră să-și amintească unde le era cu adevărat locul.

Nu pentru că cineva le-ar fi