În secunda în care trec pragul ușii de la intrare, *știu*.

Nu trebuie să văd cât de îmbujorați îi sunt obrajii ori cum brațul lui Dane este încolăcit jos, în jurul taliei ei, în timp ce degetele lui îi desenează leneș cercuri pe șold, de parcă încă ar pluti pe undele plăcerii. Nu trebuie să observ cum capul ei se sprijină pe umărul lui, cu ochii pe jumătate închiși și rătăciți în timp ce stă întin