Stau în baia de oaspeți de lângă bucătărie cu lumina stinsă, cu mâinile sprijinite de blat de parcă aș fi alergat la un maraton pentru care nu m-am antrenat. Pielea încă îmi pulsează, pulsul nu mi s-a încetinit, iar fantoma degetelor lui Dane dintre picioarele mele încă îmi trimite fiori pe șira spinării, deși m-am furișat aici de cel puțin cinei minute ca să încerc să-mi trag sufletul și să-mi ți