* 6 săptămâni mai târziu

* * Sunt în spatele tejghelei de la Brewpoint, servind un client și ascultând-o pe managerul nostru vorbind cu proprietarul la telefon.

* *

* * În sfârșit am primit undă verde să dăm anunț pentru un alt barista care să ne ajute pe aici! Gemma închide și se îndreaptă agale spre mine cu un zâmbet uriaș, arătându-mi un deget mare ridicat în sus. Îl tot implorăm pe proprietar să mai aducă pe cineva să ne ajute încă de acum patru săptămâni.

* *

* * Inițial, mi-aș fi petrecut vacanța de vară relaxându-mă, lăsându-mă mângâiată de soare și bucurându-mă de lipsa grijilor înainte de a începe facultatea la toamnă.

* *

* * Acel vis a făcut implozie în ziua în care am rugat-o pe mama să-mi transfere fondul de facultate către universitate pentru a-mi acoperi taxa de școlarizare, cazarea și masa pentru primul an. Fondul de facultate pe care mi l-a lăsat tata după ce s-a stins din viață.

* *

* * La început, s-a tot eschivat timp de câteva zile, spunând că trebuie să meargă să se întâlnească cu directorul băncii pentru a elibera fondurile, dar după o ceartă monstruoasă între noi, a recunoscut că a risipit banii pe jocuri de noroc, haine noi și ca investiție în compania noului ei iubit.

* *

* * Am fost furioasă! Era prea târziu să mai aplic pentru o bursă, așa că a trebuit să-mi pun în așteptare visurile de a-mi începe noul viitor, pe o perioadă nedeterminată.

* *

* * Așa am ajuns aici, la Brewpoint, lucrând ca barista pentru a putea începe să strâng bani, sperând să pot începe studiile anul viitor.

* *

* * Nu mă înțelege greșit, ador să lucrez aici. Gemma este extraordinară, clienții sunt foarte drăguți și răbdători când vine vorba de aglomerația de la prânz, iar reducerea pentru angajați este un bonus major când vine vorba de doza mea de cafeină.

* *

* * De îndată ce se face liniște în cafenea, Gemma merge în spate pentru a tipări un anunț pe care să-l pună în vitrină pentru noul post de barista. Bradley, unul dintre clienții noștri fideli, intră agale, iar eu încep să-i marchez comanda lui obișnuită – un cappuccino dublu și o brioșă cu tărâțe și banane. Îmi zâmbește când îi spun totalul, înainte de a apuca măcar să spună ceva.

* *

* * „Ești minunată. Dacă aș fi fost cu 30 de ani mai tânăr, te-am fi luat de iubită de îndată ce mi-ai zâmbit prima dată.”

* *

* * Îi zâmbesc lui Bradley, mă aplec spre el și îi șoptesc conspirativ: „Și eu te-aș fi lăsat”, înainte de a-i face cu ochiul în mod exagerat. Zâmbetul lui se mărește de trei ori și știu că amândurora ne-a fost făcută ziua mai frumoasă.

* *

* * Câteva zile mai târziu, Gemma este în spate, intervievând potențiali noi baristi, când clopoțelul de deasupra ușii sună la intrarea unui nou client.

* *

* * Îmi ridic capul cu zâmbetul profesional pe buze și îmi întâlnesc privirea cu un adonis blond cu cei mai deschiși ochi albaștri pe care i-am văzut vreodată. Îmi oferă un zâmbet timid în timp ce pășește spre tejghea și trebuie să înghit în sec de două ori înainte de a reuși să-mi pun vocea în funcțiune.

* *

* * „Bine ai venit la Brewpoint, cu ce te pot servi azi?”

* *

* * „Bună, tu ești Gemma?”

* *

* * „Nu, scuze. Ești aici pentru interviul pentru noul post de barista?” Toți candidații au fost rugați să vină astăzi, așa că este o deducție logică.

* *

* * „Da, sunt Dane, încântat de cunoștință.” Îmi întinde mâna și eu fac la fel. „Sienna, bine ai venit. Gemma ar trebui să termine imediat și apoi este rândul tău.”

* *

* * „Vreun sfat ca să mă asigur că primesc postul?”, întreabă el, iar eu realizez că nu mi-a dat încă drumul la mână. Nu pot spune că mă deranjează câtuși de puțin.

* *

* * „Să mă gândesc... un chai latte și o prăjitură brownie dublă cu fulgi de ciocolată te vor pune cu siguranță în fruntea plutonului.” Îi fac cu ochiul și o ușoară îmbujorare îi apare pe obraji. Este adorabil. Pot să-l iau acasă? Potolește-te, Sienna!

* *

* * „Păi atunci, marchează-le pentru mine, plus orice îți place ție cel mai mult; trebuie să mă asigur că sunt și în grațiile tale.” Îmi zâmbește dulce și se pare că nu-mi pot opri nici eu buzele să se curbeze într-un zâmbet.

* *

* * „De ce asta?”, întreb în timp ce îi pregătesc comanda (sau ar trebui să spun comanda Gemmei).

* *

* * „Sper că mă vei învăța cum merg lucrurile pe aici dacă primesc postul.”

* *

* * „Nu dacă, ci când. Mă voi asigura că-ți pun o vorbă bună la Gemma.”

* *

* * Se uită la mine uluit și nu mă pot abține să nu chicotesc. Eu nu chicotesc, revino-ți, Sienna!

* *

* * „De ce ai face asta?”, întreabă Dane și se pare că îi este greu să înțeleagă de ce l-ar ajuta o completă străină.

* *

* * „Pentru că am un sentiment puternic în privința ta și am învățat să mă încred în instinctul meu. În plus, doamnele mai în vârstă ar adora să aibă ceva frumos de privit pe aici.” Îi fac cu ochiul în timp ce îi împing produsele pe tejghea.

* *

* * Dane izbucnește într-un zâmbet larg, care îi transformă complet chipul; cu siguranță ar trebui să zâmbească mai des!

* *

* * În curând apare Gemma și îl conduce pe candidatul anterior spre ieșire. Îi atrag atenția și i-l prezint pe Dane.

* *

* * „Am aflat din surse sigure că acestea sunt preferatele tale”, spune el în timp ce îi întinde Gemmei latte-ul și brioșa.

* *

* * Ochii ei aproape că îi ies din cap de uimire și zâmbește până la urechi.

* *

* * „O, deja îmi place de el!” Îl conduce în spate, iar eu îmi îndrept din nou atenția spre clienți.

* *

* * Din păcate, se aglomerează repede și nu apuc să-mi iau rămas-bun de la Dane când termină cu Gemma. Sper să primească postul și să-l revăd.

* *

* * Pe măsură ce ziua se apropie de sfârșit, Gemma și I nu prea apucăm să vorbim despre toți candidații pe care i-a intervievat, dar nu l-am mințit pe Dane, cu siguranță voi încerca să pun o vorbă bună pentru el.

* *

* * Chiar înainte de ora închiderii, îmi sună alarma de la telefon și îmi amintesc că în seara asta începe cursul meu de artă de la colegiul comunitar local. Voi merge de două ori pe săptămână în timpul verii.

* *

* * Aș fi ales arta ca materie secundară când aș fi început universitatea, dar din cauza unor oameni egoiști, acele planuri sunt în așteptare. Asta nu înseamnă că trebuie să-mi anulez chiar toate planurile încă.

* *

* * Arta a fost întotdeauna o pasiune de-a mea. Nu sunt eu Picasso, dar faptul că mă pot pierde în timp ce desenez sau pictez îmi aduce o stare de liniște pe care nu am reușit să o reproduc în niciun alt mod.

* *

* * A început când aveam șase ani și a fost unul dintre multele lucruri pe care le împărtășeam cu tata. Puteam petrece ore întregi întinși în curtea din spate, desenând cele mai banale lucruri – o gărgăriță așezată pe o petală, picături de rouă pe o pânză de păianjen. Acelea au fost unele dintre cele mai fericite momente ale mele.

* *

* * Eu și tata aveam o conexiune profundă pe care mama nu a putut-o (sau ar trebui să spun nu a vrut-o) înțelege niciodată. Pentru ea, pierdeam timpul. În realitate, era mai degrabă supărată de faptul că tata nu-și petrecea tot timpul cu ea. A fost întotdeauna genul de persoană care avea nevoie ca atenția tuturor să fie îndreptată asupra ei, tot timpul.

* *

* * În timp ce eu încui în față, Gemma face casa. O privesc peste umăr înainte de a mă decide să aduc vorba de noul post de barista.

* *

* * „Deci, vreo idee pe cine ai putea recomanda proprietarului pentru post?” Încerc cu sinceritate să par indiferentă, dar Gemma vede prin mine mai repede decât trece apa printr-o sită.

* *

* * „De ce? Există cineva în mod special care crezi că s-ar potrivi?” rânjește ea la mine, iar eu îi scot limba.

* *

* * „Dane părea drăguț...” las eu cuvintele în suspans, nevrând să par prea insistentă sau plină de opinii.

* *

* * Gemma scoate un hohot de râs puternic și știu că tentativa mea de subtilitate a eșuat lamentabil.

* *

* * „Să știi că m-a întrebat de tine după ce s-a terminat interviul.”

* *

* * „Ce? Ce ai spus?” Nu mai are rost să fiu timidă. E clar ca lumina zilei că îmi place de el.

* *

* * „M-a întrebat dacă ești singură.”

* *

* * Simt practic cum mi se despică fața în două de la zâmbetul care îmi apare instantaneu.

* *

* * Gemma știe că sunt foarte ezitantă când vine vorba de băieți. Da, s-ar putea să-mi placă Dane, dar asta nu înseamnă că mă voi arunca în brațele lui cu prima ocazie. Momentul acela cu Gavin de acum câteva săptămâni a fost o anomalie în sine.

* *

* * A doua zi de dimineață, intru în cafenea și văd o pereche de ochi albaștri strălucitori zâmbindu-mi de după tejghea – Dane a primit postul!

* *

* * Următoarele săptămâni trec destul de liniștit, dar Dane devine o prezență constantă în viața mea de zi cu zi. Sunt lucruri mici, mărunte, care mă fac să-l plac tot mai mult în fiecare zi.

* *

* * Îmi deschide ușa când sosesc dimineața, mă conduce la mașină seara când ni se termină tura, îmi ține ușa când intru sau ies dintr-o încăpere și îmi oferă zâmbete discrete când ne întâlnim privirile prin cafenea.

* *

* * Nu este insistent și nici prea plin de sine. Este doar o reamintire constantă a faptului că încă mai există băieți buni, adevărați gentlemani pe lumea asta.

* *

* * \ - - - - - - - - - - - - - - - -