Mă grăbesc înapoi acolo unde Brielle încă stă la masă. "Trebuie să plec," îi șoptesc, apoi îmi înșfac geanta și o iau la fugă spre ușă.

"Sienna? Stai," strigă Brielle, urmându-mă. Nu mă opresc și merg pe alee cât pot de repede înspre stradă. O aud pe Brielle nu foarte departe în spatele meu și blestem viteza ei de vârcolac. Încerc să merg mai iute, și aș putea încerca să alerg dacă n-ar fi tocurile astea afurisite. Știu că Brielle e cea mai bună prietenă a mea, dar am nevoie să scap. Mă simt atât de confuză chiar acum. Nu mă pot opri din a mă întreba de ce mă simt atât de atrasă de acest bărbat. Nu-l cunosc, dar simt această atracție între noi.

Brielle mă apucă de braț și mă oprește din drum. "Sienna! Unde te duci? Ce-i în neregulă?" întreabă ea, îngrijorată și confuză.

"Am nevoie să plec," afirm eu, dorind să evit detaliile.

"Sienna, ce s-a întâmplat? Te-a rănit?" întreabă ea. "Mă voi lupta cu Alfa dacă e nevoie," mârâie ea nervoasă.

"Nu, nu m-a rănit," mă uit fix la mâinile mele tremurânde, apoi înapoi la Brielle. "Trebuie să mă gândesc, și nu pot face asta aici. Te rog, lasă-mă să plec. Te sun mai târziu, ok," îi spun și mă întorc să plec.

Vocea ei mă oprește din nou. "Sienna? Vrei să te duc cu mașina acasă?" întreabă ea. Încă îi pot simți îngrijorarea din voce.

"Nu, plimbarea îmi va prinde bine," îi spun, descălțându-mă de pantofii stiletto și începând să merg pe stradă. Încă pot simți prezența Briellei stând acolo în spatele meu, holbându-se în timp ce ies din câmpul ei vizual.

Plimbarea mă face să mă pierd în propriile gânduri. Ce se întâmplă cu mine? Nu mi-am pierdut niciodată controlul din cauza unui bărbat. Este oare pentru că el e un Alfa? mă întreb eu însămi.

Îmi scot cheia când ajung la apartament și descui ușa. După ce o închid în urma mea, îmi arunc pantofii pe podea și mă duc în cameră să mă schimb în pijamale. Odată ce mă așez, mă pun pe pat și o sun pe Brielle. Răspunde de la al doilea sunet.

"Hei, Brielle, am ajuns acasă," zic, știind că și-ar face griji dacă nu aș anunța-o.

"Hei, ești bine? Ai plecat atât de repede. S-a întâmplat ceva?" chestionează ea.

"Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar bărbatul ăla mă face să simt lucruri care mă sperie," îi explic, iar ea face liniște. "Brielle? nu-mi spui ceva?" cercetez. Ea ezită. "Brielle?!" Tonul meu e disperat.

"Nu, Sienna," pretinde ea, dar puteam să-mi dau seama că nici măcar ea însăși nu se credea, deci, cum aș putea eu? M-am decis să nu o presez chiar acum. "Sună-mă mâine; mă duc să mă culc. Să ai o noapte frumoasă alături de Caleb," zic, mimând ignoranța.

"Ok, te iubesc Sienna, noapte bună!" spune ea cu afecțiune, apoi am închis.

Totul îmi umbla încă prin minte în timp ce stăteam întinsă în pat. Mă gândesc la atingerea lui, la ochii lui întunecați holbându-se la mine de parcă aș fi o zeiță, și la dorința pe care o avea în ochi când m-a atins. A fost electrizant. Simt cum mi se umezesc chiloții doar cu aceste câteva gânduri. Mă așez într-o poziție confortabilă și îmi strecor mâna în chiloți, atingându-mă încet. Gem în timp ce împing două degete în mine, mișcându-le înăuntru și afară încet, apoi mai repede, pe măsură ce mă gândesc la el fiind înăuntrul meu și la mâinile lui mari explorând fiecare centimetru al corpului meu. Când ajung la climax, strig de plăcere și mă întorc pe o parte, cu respirații greoaie. Mă ridic să mă spăl pe mâini apoi mă întorc în pat, lăsându-mi capul înapoi pe pernă și mă trezesc adormind rapid.

Sunt trezită brusc de vibrația telefonului meu, dar nu mă uit să văd cine este. În schimb, mă ridic și mă duc în bucătărie să iau un pahar cu apă. Iau o înghițitură apoi realizez cât este de târziu. Căcat! Cum de am dormit atât de mult? Mă gândesc în sinea mea în timp ce mă îndrept spre dulap să mă îmbrac.

Îmi aleg o pereche de colanți albi cu un top decupat de culoarea piersicii și îmi strâng părul într-un coc dezordonat înainte să-mi dau un strat de rimel. Îmi iau poșeta și pun laptopul înăuntru, apoi îmi înșfac cheile și ies pe ușă.

Odată ce sunt în mașină, telefonul îmi vibrează din nou. Îl scot din geantă și văd că e Brielle. "Bună, Brielle!" răspund.

"Bună dimineața, frumoaso!" spune ea plină de viață. "Ce faci?" întreabă ea.

"Mă îndrept spre cafenea să învăț. Tu?" îi răspund.

"Aici la casa haitei cu Caleb, el face niște treburi de Beta pentru Ryker astăzi, iar eu îl ajut," zice ea cu bucurie. "Hei, legat de azi-noapte, Ryker i-a cerut lui Caleb să-mi zică să te întreb dacă ai vrea să ieși la o întâlnire cu el diseară?" spune pe un ton plin de speranță.

Starea mea se schimbă instantaneu din fericire în teamă. "Brielle, nu cred că e o idee bună. Are atâtea fete după el. De ce m-ar vrea pe mine?" o chestionez, încercând să o conving pe prietena mea că asta era o idee proastă.

"Nu știu, dar el insistă să te cunoască. Ce vrei să-i transmit?" mă întreabă.

"Spune-i că sunt ocupată cu școala," spun, dar puteam să simt că ezită să fie de acord.

"Bine, dar nu cred că va renunța la asta. Doar te avertizez, când un Alfa vrea ceva, obține," zice ea.

Râd la afirmația ei și clatin din cap. "Abia ce-am ajuns la cafenea. Îți dau mesaj mai târziu."

Ea râde. "Bine, dar să nu zici că nu te-am avertizat." Rânjesc și închidem.

Îmi iau geanta și mă duc înăuntru, luând o masă cât mai aproape de geam. Odată așezată, îmi scot laptopul ca să învăț. După ce citesc câteva pagini din notițele pentru examenul final, aud clopoțelul ușii sunând, anunțându-l pe barman că a intrat cineva. Arunc o privire cu coada ochiului și văd o siluetă masculină stând lângă mine, așa că îmi ridic privirea, și acolo stă el, cu ochii lui căprui uitându-se în jos la mine.

"Ce cauți aici?" întreb, surprinsă.

"Caleb mi-a spus că ești prea ocupată pentru o întâlnire, așa că am venit eu la tine," zice Ryker, ridicând din umeri.

"Ce vrei de la mine?" îl chestionez, cu ochii mijiți înainte să se mărească brusc cu următoarea mea întrebare. "Stai, cum ai știut măcar unde sunt?" am întrebat, uitându-mă la el de parcă ar fi un hărțuitor.

El pur și simplu a râs în timp ce lua loc vizavi de mine. "Prietena ta i-a spus lui Caleb unde să te găsească," spune el, dar abia îi disting cuvintele. Sunt prea ocupată să observ cât de bine arată, iar mirosul lui îmi stârnește simțurile. În loc de smoking, poartă un tricou negru cu blugi, care îi scoate în evidență mai multe tatuaje pe brațe decât cu o seară înainte. Încep să mă întreb dacă nu cumva are tot corpul acoperit de ele. La naiba, e atât de sexy; cât timp mai pot nega ceea ce simt pentru el, mă gândesc, luptându-mă cu dorința de a geme la gândul cu el gol.

Când privirea îmi cade pe buzele lui pline, sunt readusă la realitate, dându-mi seama că el spusese ceva. "Îmi pare rău. Am fost distrasă. Ce ai spus?" întreb, simțindu-mi obrajii îmbujorându-se de stânjeneală.

Îi întâlnesc privirea cunoscătoare în timp ce el repetă. "Nunta prietenei tale va fi în câteva săptămâni; ai vrea să fii partenera mea?" întreabă din nou.

Întorc întrebarea lui pe toate părțile preț de un moment, bucurându-mă de felul în care pare să stea ca pe ghimpi. "Poate, dar să nu crezi că asta înseamnă că o să iasă ceva din noi," declar.

"Hei! Mă mulțumesc cu ce pot primi," zice el cu un rânjet înainte să se lase pe spate de la masă. "O să te las să-ți termini studiul," spune, ridicându-se de pe scaun. Îl privesc cum mă măsoară din priviri de sus până jos. "Apropo, arăți superb astăzi," spune, luându-mi mâna și ridicând-o la gură. Îmi țin respirația când îmi apasă un sărut fin pe dosul palmei și mă privește în ochi. "Ne vedem curând, Luna," spune și iese din cafenea, lăsându-mă fără cuvinte și dorindu-mi mai mult din el.