"Jaxon, eu..." În clipa în care Brielle îl văzu pe Jaxon Vance, cel mai mic dintre frații ei mai mari, ochii i se umplură de lacrimi, care începură să-i curgă pe obraji. Alergă spre Jaxon și-l strânse puternic în brațe, plângând în hohote.

"Ce s-a întâmplat, Brielle? Haide, nu mai plânge. Marcella, iar te-ai legat de Brielle?" Jaxon îi aruncă Marcellei o privire atât de tăioasă încât ar fi putut aprinde și focul.

"Nu, Jaxon, nu este așa. Nu e vina ei, eu doar... Nu e vorba despre Marcella..."

"Bine... Să știi doar că, dacă Marcella îți mai face vreodată probleme, să-mi spui, da? N-o să scape nepedepsită." Jaxon nu încerca deloc să-și ascundă disprețul față de Marcella.

Nu înțelesese niciodată de ce părinții lui se obosiseră să o aducă pe Marcella înapoi acasă. Dacă s-ar fi dovedit a fi vreo doamnă rafinată și inteligentă, poate că ar fi putut să o tolereze. Dar nu, aduseseră înapoi o nulitate, fadă ca o bucată de pâine albă uscată de la țară. De fiecare dată când o vedea pe Marcella, era ca și cum un miros urât ar fi umplut camera. Hainele ei erau ieftine și era timidă, ca și cum s-ar fi temut mereu de ceva. Prefera să o pună la punct decât să lase numele Vance să fie de râsul lumii. În schimb, Brielle? Ea era mica lor prințesă — strălucitoare, ageră la minte, dulce, iar toți băieții din familie o adorau.

În mod normal, Marcella s-ar fi retras în carapacea ei, privind spre podea, stăpânindu-și lacrimile și încercând să nu suspine. Jaxon îi explicase clar — nu suporta lacrimile, în special pe ale Marcellei. Când ea plângea, el se înfuria. Însă de data aceasta era altfel; Marcella urcă scările nepăsătoare, fără nicio lacrimă în ochi.

Jaxon rămase uimit pentru o secundă, dar își reveni repede. Brielle avea nevoie de el.

Atunci intră Lenora. "A văzut-o cineva pe Marcella?"

"Nu știu. Mamă, ce se întâmplă? Brielle plângea în hohote mai devreme."

Înainte ca Lenora să poată răspunde, Marcella coborî cu bagajele după ea.

"Ce naiba faci, Marcella?" Lenora era, evident, uluită.

"Nu mă voi învârti în jurul cozii, doamnă Vance. Mă mut și îmi schimb domiciliul. Haideți să rezolvăm actele cât mai curând. Din acest moment, am terminat cu numele Vance."

Lenora rămase mască, dar replică tăios: "Așa, dintr-odată, vrei să pleci? Ce va spune lumea? Nu pleci nicăieri decât dacă te căsătorești!"

"Foarte bine. Mă voi întoarce mâine cu soțul meu." Cu aceste cuvinte, Marcella plecă, trăgându-și valiza după ea și lăsându-i pe toți muți de uimire.

Revenindu-și din uimire, Jaxon spuse: "Așteaptă puțin... Mamă, Marcella vorbește serios? Ne părăsește? Va părea că o dăm noi afară din casă, și plus de asta, e căsătorită?"

"Nu e deloc frumos, Marcella. Nu poți să pleci pur și simplu..." Deodată, Brielle se smuci din brațele lui Jaxon și alergă după Marcella.

"Brielle, unde te duci?" o opri Jaxon.

Fața lui Brielle era plină de lacrimi: "Dar Marcella pare atât de tristă. Jaxon, la urma urmei, este familia noastră."

"Femeia aia face mereu numai drame! Mamă, ce facem..."

"Oprește-te chiar aici. Vreau să-l văd pe acest 'soț' al ei mâine. De parcă ar putea ea să agațe pe cineva de soi," pufni Lenora.

*****

Marcella se urcă într-un Uber, își deschise telefonul, accesa o aplicație cunoscută de dating și începu să gliseze prin profiluri. Unul îi atrase atenția: "Sătul de presiunea de a mă așeza la casa mea. Caut o parteneră pentru o căsătorie de formă, ca să scap de gura părinților. Contactați-mă la numărul de mai jos." Bingo!

Ronan Thorne era îngropat în acte la Zenith Group, lucrând metodic. Un apel neașteptat îl făcu să ridice o sprânceană, dar răspunse totuși. "Alo?"

"Cauți o căsătorie de formă, nu? Și eu la fel. Hai să o rezolvăm astăzi." Marcella nu pierdu timpul și trecu direct la subiect. Trebuia să evite orice tentativă de ultim moment din partea familiei Vance, iar schimbarea domiciliului era obligatorie. Căsătoria părea paravanul perfect pentru asta. În felul acesta, nu le lăsa nicio portiță de care să poată profita.

Ronan se uită la telefonul unde sora lui vitregă îi trimisese un mesaj în care îi spunea că a postat un anunț pentru o căsătorie falsă. Crezuse că glumește, dar nu fusese așa. Amintindu-și de nenumăratele întâlniri aranjate de familie și de cicălelile legate de nuntă, ezită o clipă înainte de a răspunde: "Bine, hai să ne întâlnim."

"Rămâne stabilit."

Marcella îl zări pe Ronan la masa rezervată într-un restaurant de lux de tip steakhouse, sorbindu-și calm cafeaua. Îmbrăcat într-un costum negru elegant, arăta de parcă ar fi coborât de pe coperta unei reviste — cu o linie a maxilarului proeminentă, emanând o aură de autoritate. Aspectul său era impecabil, de la nasturii cămășii până la ceasul de designer de la încheietură, trădând o persoană metodică și rezervată.

Marcella se uită la înfățișarea lui Ronan. O frumusețe discretă, dar de netăgăduit, genul care nu avea nevoie de machiaj pentru a întoarce priviri. Chiar când el se pregătea să vorbească, Marcella puse pe masă un contract. "Fii soțul meu de formă. Am nevoie să fii mereu disponibil la telefon. Îți voi plăti 30 de mii de dolari pe lună pentru timpul tău. Hai să mergem acum la primărie. Ai actele la tine?"

Ronan a fost luat prin surprindere de îndrăzneala ei.

"Nu e de ajuns? Mai pun 30 de mii." Pentru Marcella, banii nu reprezentau o problemă; cel mai important lucru era cuvântul lui. Să facă bani era ultima ei grijă.

"Nu mă interesează banii. Uite cum facem: mă însoțești la evenimente, apari la chestiunile de familie, iar eu voi face același lucru pentru tine. Rămâne o relație de reciprocitate, fără obligații."

"S-a făcut."

"Am actul de identitate la mine. Trebuie să ajungem la primărie înainte de închidere. Să mergem."

Au condus până la primărie și au ajuns exact la timp pentru a obține certificatul de căsătorie. Imediat după aceea, Ronan îi trimise Marcellei o cerere de prietenie pe WhatsApp. "Așa mă poți contacta."

Poza lui de profil era o imagine simplă, alb-negru; numele de utilizator era doar "Ronan".

Ea îl adăugă, iar Ronan spuse cu răceală: "Trebuie să mă întorc la birou. Îți trimit adresa mea prin mesaj mai târziu." Apoi plecă, întorcându-se la mașina și la munca lui.

Marcella se uită la certificatul lor de căsătorie. Fusese mult prea ușor. Rostise numele lui Ronan în șoaptă, cu o hotărâre rece în glas, plănuind să se elibereze complet de familia Vance în ziua următoare. Istoria nu avea să se repete.