Gura mea ascuțită aproape că mi-a adus probleme azi-noapte cu Silas și gașca lui. Când m-am răstit la Todd și Blake, fără să am habar că Silas era destul de aproape cât să mă audă. M-am înfuriat când cei doi imbecili au venit aducând saci de haine murdare, spunându-mi să le spăl de mână de parcă aș fi fost vreun sclav; pur și simplu le-am spus că spălătoria este deschisă pentru oricine și că ar trebui să meargă să-și spele duhoarea, nu să o arunce pe mine.

Răspunsul meu i-a înfuriat, nu că mi-ar păsa, să-i calc pe nervi era un lucru care îmi plăcea cel mai mult; dacă ei cred că pot pur și simplu să scape hărțuindu-i pe alții pentru că sunt prieteni cu viitorul Alpha, cu siguranță aveam de gând să fiu un ghimpe în fundul lor patetic. Lucrurile au escaladat de la înjurături reciproce când Blake m-a împins, iar eu nu am ezitat să-i dau un pumn puternic peste față. A strigat de durere și eu am pufnit. Patetic. Acțiunile mele l-au surprins pe Todd la început, înainte de a se întoeri rapid să-și îngrijească dragul prieten.

Tocmai eram pe cale să-mi celebrez victoria când aura întunecată a lui Silas a umplut întregul spațiu și m-am fiorit ușor; m-aș fi ales cu fața zdrobită dacă nu ar fi intrat Alpha Dominic peste noi întrebând ce se întâmplă. Silas și-a aruncat rapid mâna peste umărul meu, spunând că doar ne jucam; Alpha ne-a privit sceptic înainte de a-mi spune că Luna îmi cere prezența, iar eu am mulțumit stelelor că l-au trimis pe Alpha în acel moment.

Am dat din cap la gândul a ceea ce mi s-ar fi putut întâmpla azi-noapte dacă Alpha nu ar fi venit la timp. Silas s-ar fi bucurat să-mi zdrobească fața, reproiectându-i structura după propriul gust. Eram sigur că nu s-ar fi reținut după toate avertismentele pe care mi le dăduse să nu-i stau în cale.

Cu privirea plecată, am mers pe holul tăcut spre ultima oră a zilei. Nu m-am putut abține să nu mă întreb dacă lucrurile ar fi fost diferite dacă aș fi avut părinții lângă mine. Am suspinat înfrânt la gândul meu neputincios, apoi am simțit o tragere puternică de mână și am fost târât în direcția opusă clasei mele. M-am clătinat din cauza îmbrâncelii dure, spatele meu ciocnindu-se de cel al unui corp din spatele meu.

Și am știut, eram încolțit. Todd, Blake și alți doi lupi beta cărora nu mă obosisem să le aflu numele, dar știam că fac parte din subalternii lui Silas, m-au încercuit, aruncându-mi priviri ucigătoare de parcă erau hotărâți să mă omoare pe loc. M-am uitat urât la fețele lor, stând cu mâinile în șolduri.

„Ce vreți de la mine?”

Am întrebat în timp ce privirea mea devenea și mai fioroasă.

„O să afli când terminăm cu tine. Ți-a plăcut să-l lovești pe Blake peste față azi-noapte? Pentru că nouă ne va plăcea să facem asta pe a ta.”

unul din grupul de idioți m-a amenințat, iar eu am râs.

„Nu este vina mea că prietenul vostru este un mocoș, n-a putut suporta nici măcar o lovitură, de a căzut la pământ strigând-o pe mămica lui.”

I-am batjocorit dându-mi ochii peste cap.

„Încă mai ai îndrăzneala să vorbești? Chiar nu știi cum să-ți ții gura închisă, nu-i așa?”

Todd a rânjit cu dispreț, iar eu am pufnit, patetic.

„Îmi pare rău pentru voi, serios, sunteți doar o grămadă de imbecili, niște ratați patetici care trăiesc în gloria prietenului lor. Nu mă speriați deloc. Niciunul dintre voi. Așa că nu vă așteptați să mă ghemuiesc de frică pentru că bietul Blake de aici nu poate nici măcar să se descurce singur cu mine și a trebuit să cheme toată banda să lupte pentru el. Sunteți cu toții doar niște pioni pentru viitorul Alpha, nimic mai mult.”

Am scuipat cuvintele, făcându-i pe toți să mârâie de enervare.

Pumnul cuiva s-a întâlnit cu fața mea, nici măcar nu mi-a păsat de durerea imensă pe care o simțeam în acel moment sau de gustul metalic de sânge pe care l-am simțit în gură în timp ce l-am împins pe Blake, trimițând un pumn plin de furie spre imbecilul care îndrăznise să mă lovească în față. Picioarele i s-au clătinat de la impact și s-a împiedicat în spate. Or fi ei Beta și Delta, dar nu sunt nimic altceva decât niște răsfățați; el nu se putea compara cu ei în înălțime și masă corporală, dar făcusem destulă muncă și ridicasem destule greutăți de la 8 ani până în acest moment încât să știu cât de puternic îmi este pumnul.

Nu văd niciun rost în aspectul lor fizic dacă le lipsesc forța și rezistența. Dar dacă lucrurile escaladau, ei erau mai mulți și știam că am încurcat-o, dar asta nu însemna că trebuia să stau nemișcat și să le primesc bătăile. Beta-ul care stătea lângă Delta pe care l-am lovit a mârâit și s-a pregătit să mă lovească când am auzit sunetul unui declanșator de cameră. S-a oprit, uitându-se în jur să vadă de unde a venit sunetul, dar nu era nimeni la vedere. M-a apucat de guler, gata să lovească.

„Chiar n-aș face asta dacă aș fi în locul tău.”

A comentat cineva, ieșind din ascunzătoare. Beta-ul mi-a dat drumul, uitându-se urât la posesorul vocii din spatele meu, iar eu m-am întors să văd că nu era nimeni altul decât Gideon.

„De ce îți bagi nasul în treburile altora, delta? Șterge-o de aici și du-te înapoi la prietena ta ciudată Rhiannon dacă nu vrei să sfârșești ca el.”

Todd l-a amenințat mergând spre Gideon.

„Nu sunt genul care să se amestece în treburile altora, dar rareori apreciez vederea unor gunoaie ca voi luându-se de cei slabi, când puteți să vă luați de cineva de mărimea voastră. Mi-ar plăcea să vă bat măr, dar... (a făcut o pauză suspinând dramatic) urăsc violența, așa că valea cât timp sunt băiat bun.”

Făcând un semn cu mâna ca să-i alunge. Apropo, cine i-a spus că sunt slab?

Mi-am dat ochii peste cap la atitudinea lui dramatică în timp ce Todd a pufnit, aruncând pumnul strâns spre Gideon. Comportamentul lui Gideon s-a schimbat la această acțiune în timp ce a prins lovitura, strângând pumnul lui Todd cu o expresie întunecată pe chip.

„Blake dragă, spune-le și lor cum e să mă calci pe nervi.”

Gideon i-a zâmbit lui Blake, care s-a retras de frică. În timp ce punea presiune pe pumnul lui Todd, am putut auzi oasele pârâind. Todd și-a strâns ochii încercând să rețină durerea și eu am chicotit la vederea asta. Gideon i-a eliberat pumnul, împingându-l de perete.

„Data viitoare când te mai văd luându-te de el sau de oricine, videoclipul ăsta și pozele ajung la Alpha. Și ar fi bine să fie ultima dată când te aud vorbind de rău despre Rhiannon.”

Gideon i-a amenințat fluturându-le telefonul în față, iar ei au fugit fără să se uite înapoi, iar eu i-am ironizat pentru că sunt atât de lași.

„Ești bine?”

M-a întrebat Gideon, ridicându-mi bărbia, iar eu i-am îndepărtat mâna în timp ce mi-am îndreptat cămașa șifonată, ignorându-i întrebările și începând să merg spre ușa din spate a școlii.

„Știu că nu ești mut, dacă nu vrei să-mi răspunzi la întrebări, ar trebui măcar să spui Mulțumesc. Nu ai fost învățat să-ți arăți recunoștința pentru bunătatea cuiva?”

A spus el cu un pufnit, iar eu m-am oprit în loc.

„Nu-mi amintesc să fi cerut ajutorul tău sau al cuiva, de altfel...”

„Păreai că ai nevoie de el.”

A răspuns el, întrerupându-mă.

„Mă pot îngriji singur,”

am răspuns iritat... „Spune-i asta tăieturii de pe buzele tale.”

A replicat el, iar eu am sâsâit.

„Dacă incapacitatea mea de a-ți mulțumi este ceea ce te face să fii amar, atunci nu vei primi nicio formă de recunoștință de la mine. Așa cum ai spus, nu m-au învățat bunele maniere sau etica. Nu ți-am cerut ajutorul, ai fost un băgăcios din proprie inițiativă, așa că nu te apuca să ceri apreciere și lasă-mă naibii în pace.”

I-am tăiat-o rece, strângând cu forță breteaua rucsacului în timp ce am plecat furtunos din fața lui.

„Încercam doar să fiu drăguț. De ce cauți mereu un motiv să te răstești la mine?”

A comentat el din spatele meu și eu am pufnit.

„Nu vreau mila ta,”

am mârâit la el, ieșind pe ușa din spate în pădurea din spatele clădirii școlii.

Dacă avea de gând să mă bată la cap pentru că sunt nerecunoscător, de ce s-a amestecat în treburile mele? Nu i-am cerut ajutorul lui stupid. Nu știu de ce oamenii nu par să-și mai vadă de treburile lor.