— Pleacă? o auzi Avery pe Alfa Vance strigând din sala de conferințe.

— Cred că i-ai spus tu, zâmbi Avery.

— Cred că amândoi suntem la fel de nedumeriți, spuse Luna Vivienne. Poate că e pur și simplu faptul că nu ne putem vedea viețile fără tine în ele.

— E foarte amabil din partea ta să spui asta, Luna.

Ușa biroului se deschise brusc și Alfa Vance intră vijelios.

— Viggo se va ocupa de ei. Despre ce vorbiți, cum adică pleci? spuse el.

— Ava trebuie să-și urmeze perechea înapoi în haita lui, iubitule, spuse Luna Vivienne cu calm.

— Îmi pare rău, Avery, dar asta nu se va întâmpla. Vom găsi o altă soluție, spuse el ferm.

— Ești copilăros, ea va pleca și va deveni Luna pentru acea haită, iar tu și cu mine va trebui să găsim o cale de a supraviețui.

Comentariul lunei o făcu pe Avery să-i fugă pământul de sub picioare. Va trebui să fie o lună. Știa deja asta, cumva, dar auzind-o rostită, totul a devenit real. Putea ea să gestioneze așa ceva? Era o omega. În timp ce cuplul alfa continua să se certe, îi lăsă în pace și se așeză la biroul ei.

Telefonul îi afișa un mesaj nou.

K: Ce faci?

Avery zâmbi. Trecuseră mai puțin de douăzeci de minute de la ultimul lor mesaj.

A: Încerc să lucrez. Tocmai mi-am depus demisia.

K: Mă bucur să aud asta. Dar îmi pare rău că a trebuit să renunți la job.

A: Mersi. I-am luat pe amândoi șefii prin surprindere. Nu realizaseră ce ar însemna pentru mine să devin perechea unui alfa. În clipa asta se ceartă dacă să mă lase să plec sau nu.

K: Avery, ești a mea, vei pleca.

A: Chill.

A: Luna e de partea mea, ceea ce înseamnă că voi căuta un înlocuitor până la sfârșitul zilei.

K: Bine, când poți pleca azi?

A: Cred că pot scăpa pe la ora 17:00.

K: E abia ora 14:00.

A: Știu.

K: Asta înseamnă încă trei ore.

A: Sunt conștientă.

K: Mă omori.

A: Ești un alfa mare și dur. Cred că vei fi bine.

A: Trebuie să mă apuc de treabă, te sun când merg spre casă.

K: MERGI PE JOS?!

K: Am spus că te iau eu, așa că asta voi face. Nu mergi singură pe jos spre casă.

K: Avery, am nevoie să-mi spui că ai înțeles.

A: Am înțeles, îți trimit un mesaj când sunt aproape gata și apoi te aștept în holul principal.

K: Mulțumesc. Ne vedem atunci.

Avery suspină și își spuse să se concentreze; trebuia să lucreze, erau lucruri care trebuiau terminate. Atunci și-a dat seama că trebuie să-l sune pe tatăl ei. Era prea departe pentru o legătură mentală. Ar fi trebuit să aștepte și să-l sune când ajungea acasă?

Nu, ar fi fost extrem de dezamăgit să afle că a așteptat jumătate de zi ca să-i spună. Verifică programul zilei și văzu că are cincisprezece minute până la sosirea următorilor oaspeți. Își luă telefonul și intră în sala mare de ședințe, care era goală.

— Bună, Alunuță, de ce suni în mijlocul zilei? răspunse tatăl ei cu o voce îngrijorată.

— Bună, tată, nu e nimic în neregulă, îl asigură ea. Dar s-a întâmplat ceva azi și trebuie să-ți spun.

— O, sună palpitant, ți-ai întâlnit perechea? chicoti el la propria glumă.

— Hm, da, am făcut-o, spuse ea, iar apoi se așternu tăcerea. Tată?

— Felicitări, Alunuță! Sunt atât de fericit pentru tine, nici nu pot să exprim cât de fericit sunt. Dacă mama ta ar fi fost aici, ar fi fost atât de entuziasmată, spuse el în cele din urmă, iar Avery îi putea simți lacrimile în voce.

— Mersi, tată, înseamnă mult pentru mine.

— Spune-mi totul, bănuiesc că e unul dintre lupii aflați în vizită. E un războinic, sau poate chiar un gamma?

— Nu, tată, de fapt este un alfa. Numele lui este Kace și este alfa al Haitei Lunii de Obsidian, îi spuse ea, simțind un ghimpe de vinovăție pentru faptul că va părăsi haita.

— Știam că ești menită pentru lucruri mari, Alunuță. Îi spuneam mereu mamei tale când erai mică faptul că ești suficient de încăpățânată ca să conduci o haită. Știi că Elias și cu mine am crezut la un moment dat că tu și Vance veți fi perechi.

— Dar apoi, când ai început să lucrezi ca asistentă a perechii alfa, am crezut că așa îți vei îndeplini scopul. Dar se pare că am avut dreptate de prima dată, spuse el cu mândrie.

— Tată, inventezi toate astea, râse Avery.

— Ba nu, tu, fiica mea, oi fi tu o omega, dar ai o coloană vertebrală de oțel și o inimă plină de compasiune și iubire. Dacă asta nu e material de lună, atunci nu știu ce este.

— Ești prea drăguț, tată.

— Deloc, Alunuță. Acum, vreau să-ți aduci perechea acasă ca să-l cunosc și să-l analizez, să văd dacă e destul de bun pentru tine.

— Tată, zeița lunii l-a găsit demn, spuse Avery chicotind.

— Ea nu te cunoaște la fel de bine ca mine.

— Tată! Blasfemie, se prefăcu ea șocată.

— Oh, te rog, adu-l pe alfa-ul ăla pe aici și voi fi cel mai cuminte.

— O să văd când vom avea ocazia, e aici pentru summit și programul este intens. Dar mă voi asigura că-l vei cunoaște, tată. Trebuie să fug acum.

— Du-te, sunt mândru de tine și de tot ce ai realizat, și sunt fericit pentru tine.

— Mersi, tată, înseamnă totul pentru mine. Te iubesc.

— Și eu te iubesc, Alunuță.

Avery zâmbi în timp ce ieșea din sala de conferințe. Era să intre direct în Viggo; acesta mergea spre sala de ședințe mai mică, ținând în mână o doză de suc.

— Scuze, Viggo, spuse ea cu un zâmbet.

— Nicio supărare. Pari să ai multe de făcut. Simt că n-am apucat să vorbim deloc, deși am fost în același birou toată ziua, spuse el zâmbindu-i.

— Știi cum e, ziua de dinaintea marelui summit. Lucruri de făcut, spuse ea făcând un pas înapoi. O făcea să se simtă inconfortabil să stea atât de aproape de el.

— Adevărat. Ar trebui să te relaxezi după ce termini treaba azi. Pot să te scot la cină, ca să nu mai trebuiască să gătești? o întrebă el, iar Avery pur și simplu se uită la el. De unde a apărut asta?

— Scuze, Viggo, mă ia perechea mea, spuse ea, ușurată că are în sfârșit o scuză validă, ceea ce însemna că nu va trebui să se confrunte cu încercările lui de a o convinge să se răzgândească.

— Perechea? o întrebă el surprins, iar ochii îi fugiră spre umărul ei. Cum de nu observase că ea și-a întâlnit perechea azi? Fusese în ședință cu ei.

— Da, Alfa Kace, ne-am întâlnit azi, erai în ședință cu noi, îi spuse ea.

— Ah, chiar mi s-a părut ciudat că stăteai lângă tipul ăla.

— Da, trebuie să plec. Ted m-a anunțat că următorul alfa urcă cu liftul. Sper să ai o ședință bună, îi spuse ea, îndepărtându-se spre lift. Îi simțea privirea ațintită asupra ei și asta îi provocă un fior pe șira spinării, unul nu tocmai plăcut.