Kace se plimba prin camera de hotel; nu se putea liniști într-un loc mai mult de câteva minute fără să devină agitat.

— Pentru numele zeiței, trebuie să te oprești. Îmi provoci o cădere nervoasă, se plânse Kade. Kace îi aruncă doar o privire iritată și continuă să se plimbe.

Camera de hotel era frumoasă și spațioasă. Avea o cameră mare cu un pat matrimonial imens, două canapele și un televizor. Un birou mic stătea lângă unul dintre pereți. Baia era și ea mare și avea atât cabină de duș, cât și cadă.

Ca tot restul lucrurilor de la acest summit, condițiile erau mult peste așteptările sale. Kade avea o cameră ceva mai mică, dar tot de înaltă calitate, iar cei cinci războinici aveau două camere pe care le împărțeau. Toate cele patru camere erau una lângă alta.

Kace se întreba cât de mult din toate acestea erau meritul lui Avery; fusese ea responsabilă cu organizarea hotelurilor pentru toți participanții?

— Dacă nu poți sta locului, măcar fă ceva util, cum ar fi să-l suni pe Bastian Lune și să verifici situația, spuse Kade cu un suspin.

„Nu e o idee deloc rea”, se gândi Kace. Bastian Lune era Beta-ul lui și era responsabil, alături de tatăl lui Kace, de haită cât timp ei erau la summit. Ar trebui să verifice ce se mai întâmplă și să le spună despre faptul că și-a găsit perechea. Își scoase telefonul, zâmbind când își aminti conversația pe care o avusese cu Avery.

— Te distrezi deja prea tare, șefule? Începusem să cred că ai uitat de noi, răspunse Bastian Lune la telefon.

— Au existat niște evoluții neașteptate, spuse Kace. E tatăl meu acolo?

— Da, te pun pe difuzor.

— Bună, fiule, cum merge totul? îl auzi Kace pe tatăl său spunând după ce Bastian îl pusese pe difuzor.

— Ajungem și acolo. Mai întâi, cum stau lucrurile la voi? Vreo urmă de activitate din partea lupilor hoinari? întrebă el.

— Nu, cel puțin nu încă. Lucrurile sunt ca de obicei. Începem să punem pariuri despre când se va naște puiul Mikăi; a depășit cu trei zile data probabilă, răspunse Bastian Lune.

— Thorne trebuie să-și piardă mințile, chicoti Kace, gândindu-se la verișoara lui și la perechea ei.

— Da, nu e departe de asta, râse tatăl său. Deci, vrei să ne spui ce se întâmplă pe la voi? Pari puțin agitat.

— Am ajuns cu bine; primirea și aranjamentele au fost peste așteptările noastre, începu Kace. La auzul acestor vorbe, Kade izbucni în râs.

— Kade e cel care râde? întrebă Bastian Lune.

— El e, nu-l băga în seamă. Vestea cea mare este că mi-am găsit perechea și o voi aduce acasă cu mine la sfârșitul summitului.

— Fiule, felicitări, era și timpul să-ți găsești Luna, spuse tatăl său.

— Felicitări, șefule, ne vom asigura că totul este gata pentru ea, spuse Bastian, sunând entuziasmat.

— Bastian, ține-o pe Lottie departe de apartamentul meu, avertiză Kace. Știa că odată ce sora lui va afla că își aduce perechea acasă, va dori să-i decoreze apartamentul într-un mod mai feminin. Ultimul lucru de care avea nevoie era să vină acasă la o explozie de flori roz sau ceva de genul acesta.

— Voi face tot posibilul, șefule, dar știi cum e ea.

— E perechea ta, mă aștept să o ții sub control. Dacă e cineva care să redecoreze apartamentul, acea persoană trebuie să fie Avery, spuse Kace.

— Luna Avery, sună bine, spuse tatăl său, părând mulțumit. Kace fu de acord.

— Povestește-ne despre ea, spuse tatăl său. Kace le povesti, atât cât știa despre ea. De asemenea, le explică de ce nu era cu ea în acel moment.

— Ești un lup norocos, fiul meu. Să ai ca pereche o omega obișnuită să organizeze o companie de milioane de dolari și care a lucrat îndeaproape cu perechea ei de Alfa... Nu poți cere mai mult, declară tatăl său.

— Ai dreptate, recunoscu Kace cu un zâmbet.

— Asta explică și de ce pari tensionat. E aproape sfârșitul programului; sper să te sune curând, fiule. Va trebui să ne ții la curent.

Kace simți aproape o panică realizând cât este ceasul; nu voia să rateze apelul lui Avery.

— Așa voi face, voi aveți grijă de lucruri cât suntem plecați și anunțați-mă dacă ceva merge prost sau pare suspect, le spuse el, dornic să încheie apelul. Și Bastian, ține-o pe Charlotte departe de apartamentul meu, altfel vei petrece o săptămână în celulă doar cu pâine uscată și apă.

— Da, Alfa.

— Ai grijă de tine, fiule.

Kace încheie apelul și începu să se plimbe din nou.

— Bănuiesc că au fost entuziasmați? spuse Kade.

— Au fost, confirmă Kace privindu-l. Acesta citea dosarul de securitate pe care îl primiseră.

— Ceva de care ar trebui să ne facem griji? întrebă Kace, mai mult ca să se distragă de la a se uita la telefon la fiecare zece secunde decât din interes real.

— Nu, par să știe ce fac. Luna Avery a pus asta la punct, nu? întrebă Kade.

— Așa au spus, confirmă Kace. Kade fluieră.

— E impresionant, declară el apoi, atrăgându-și o privire interogativă din partea lui Kace. Nu l-ai citit?

— Am fost preocupat, spuse Kace.

— Uită-te prin el, vei vedea ce vreau să spun.

Kace își luă copia dosarului și începu să-l parcurgă. Văzu exact ce voia să spună Kade. Informațiile erau cuprinzătoare, detaliate și organizate într-un mod care le făcea ușor de citit și de înțeles. Dacă nu i s-ar fi spus că Avery, perechea lui, l-a întocmit, ar fi presupus că a fost făcut de un Gamma sau un Beta. Înțelegerea securității și a planificării necesare pentru a pune cap la cap așa ceva era ceva ce nu se aștepta de la o omega.

— E uimitoare, nu-i așa? Fu mai mult o afirmație din partea lui.

— Cred că ne alegem cu o Lună pe cinste, fu de acord Kade.

Telefonul lui Kace sună și acesta zâmbi când văzu numele perechii sale pe ecran.

— Bună, spuse el.

— Bună, spuse Avery; Kace îi putea simți zâmbetul în voce. Voi fi gata de plecare în vreo zece minute, îi spuse ea.

— Plec chiar acum, așteaptă-mă, spuse el.

— Crezi că poți găsi drumul pe jos? întrebă ea, iar instinctul lui a fost să pufnească la acea întrebare ridicolă. Asta până când și-a dat seama că nu era chiar atât de sigur că o va face.

— Cred că da, îi spuse el.

— Va fi mai rapid pentru tine. Traficul la ora asta în oraș e ridicol. Ar fi trebuit să mă gândesc la asta și să te sun mai devreme. Îmi pare rău, îi spuse ea.

— Nu, e în regulă. Vin pe jos. Nu mă deranjează. Rămâi acolo.

— Rămân. Ne vedem curând.

— Ne vedem curând.

Încheie apelul și introduse sediul VGE în GPS-ul telefonului.

— Plec. Nu știu când mă întorc, dar te contactez peste o oră, îi spuse el lui Kade. Kade se ridică să plece spre propria cameră.

— Distracție plăcută și salut-o pe Luna din partea mea, îi spuse el lui Kace.