— Domnilor, puteți lua loc pe hol dacă vreți să vă așteptați Alfa-ul. Avem cafea și băuturi răcoritoare în bucătăria de-acolo. Regret să vă informez că singura persoană calificată să folosească espressorul tocmai ne este răpită de Alfa-ul dumneavoastră, a auzit-o Avery pe Luna Vivienne spunându-le Gamei și războinicului, auzind și râsetele care au urmat ca răspuns.

Kace a condus-o în biroul Lunei și a închis ușa în urma lor. Brusc, Avery s-a simțit copleșită de emoții.

— Avery, a început el.

— Da? a întrebat ea când tăcerea s-a prelungit. El a prins-o de mâini și s-a apropiat, făcând-o să respire greu.

— Vino cu noi la hotelul nostru, lasă-mă să-mi petrec ziua cu tine, i-a spus el, iar ea ar fi vrut să spună da. Aproape că a făcut-o.

— N-nu pot, s-a bâlbâit ea. Trebuie să fiu aici ca să ajut la întâlniri și să definitivez ultimele detalii pentru mâine.

— Chiar trebuie? Nu pot să cheme pe altcineva? Vreau să fii alături de mine, nu vreau să roiești printre atâția lideri Alfa și Gama și alți lupi fără pereche, i-a spus el nerăbdător. Avery a încuviințat din cap; îl înțelegea, dar a durut-o un pic când făcuse să sune de parcă munca ei ar fi putut fi îndeplinită de oricine altcineva.

— Nu, nu pot chema pe nimeni. Muncim pe brânci la pregătirile pentru asta de patru săptămâni. Nu pot, pur și simplu, să dau bir cu fugiții. Înțeleg ce simți și, crede-mă, nimic nu mi-ar plăcea mai mult decât să-mi petrec ziua cu tine. Dar e nevoie de mine aici, i-a explicat ea, putând să citească pe fața lui că răspunsul n-a fost deloc pe placul său.

— Avery, vei pleca cu mine de îndată ce summitul va fi luat sfârșit. Nu am să-mi las în urmă perechea. Ești conștientă de asta, da? i-a spus el pe un ton sumbru. Avery a încuviințat încă o dată.

— Sunt conștientă, da, știu. Dar asta îmi lasă la dispoziție puțin peste o săptămână să-mi instruiesc înlocuitorul, a spus ea. Nu era foarte mult timp, s-a gândit. Poate, pentru început, avea să facă naveta. De abia atunci și-a dat seama că nu știa unde se situa haita lui.

— Kace? A observat că o mică înfiorare l-a străbătut instantaneu când i-a rostit numele.

— Da, Avery.

— Unde este localizată haita ta? a întrebat ea. El i-a zâmbit.

— În Montana, i-a răspuns.

— E cam departe de Kentucky, a răspuns ea, renunțând imediat la ideea navetei. El a râs, iar sunetul i-a distras atenția.

— Așa e, scumpo, a chicotit el. Ea s-a înroșit auzind alintul.

— Îmi dai răgazul ăsta de-o săptămână să termin cu summitul și să-mi instruiesc o înlocuitoare? După aceea am să fiu a ta, cu totul, l-a întrebat ea.

— Deja ești a mea cu totul, Avery, i-a spus el, pe o voce răgușită, aplecându-se spre ea. Dar îți ofer săptămâna asta, dacă te gândești că e chiar atât de necesară, a căzut el la învoială. Ea a încruntat din sprâncene, din nou cu deprecierea muncii ei.

— Poate ești de părere că ceea ce fac eu nu e important ori prea dificil, Alfa Kace, însă deși sunt doar o Omega, mă mândresc cu munca mea, sunt pricepută la ceea ce fac și chiar aduc o contribuție valoroasă atât companiei, cât și haitei, i-a aruncat ea și a făcut un pas în spate, creând spațiu între ei.

El a privit-o surprins și vizibil confuz.

— Nu voiam să insinuez că munca ta nu ar fi importantă. Sunt absolut convins că este. Dar spun că există și alte Omega, ba chiar și Epsiloni, ce ar putea prelua atribuțiile ca noi doi să ne putem petrece timpul împreună, i-a răspuns el, încruntându-se.

— Cu alte cuvinte, cât de greu poate fi jobul meu, nu? a replicat Avery. Te asigur eu că să gestionezi orgoliile atâtor Alfe, Beta și Game în fiecare zi nu e tocmai o plimbare-n parc. Cred că ar fi mai bine să mă întorc să pregătesc sala pentru următoarea ședință, a spus ea și s-a întors, pregătindu-se de plecare.

I-a simțit mâna pe braț, trăgând-o înapoi.

— Așteaptă, nu pleca, nu cât timp ești supărată pe mine, i-a spus el, pe un ton mult mai blând.

— Nu sunt supărată, doar că m-ai dezamăgit, a răspuns ea, privindu-l peste umăr.

— Cum pot să repar lucrurile?

— O să fie în regulă, doar că momentan am nevoie să mă concentrez exclusiv pe muncă.

— Mă vei suna când prinzi o clipă liberă? Voi veni să te iau imediat ce îți vei termina treaba, i-a sugerat.

— Te voi suna, a spus ea, însoțind totul cu un zâmbet. Îți am numărul în baza de date, așa că am să-ți trimit un mesaj să-l afli și tu pe al meu.

— Îți mulțumesc, Avery, i-a răspuns el. Felul în care i-a pronunțat numele i-a umplut stomacul de fluturi. Apoi i-a luat din nou mâna și i-a sărutat-o lung. I-a stârnit niște furnicături în întreg corpul, simțind din plin cum obrajii îi devin purpurii.

Și-a pus palma pe unul din obrajii ei și a zâmbit. Ea tocmai ce se abandonase atingerii când Ted i-a trimis pe legătura telepatică mesajul că următorul Alfa sosise. Avery a scos un oftat zgomotos.

— Trebuie să mă duc, tocmai ce-a sosit următorul oaspete, i-a zis Avery lui Kace. El a dat de înțeles că o aprobă, din cap, și a urmat-o înapoi pe hol, acolo unde așteptau oamenii lui.

I-a ghidat până la lift, iar apoi toți s-au strâns în așteptarea sosirii expresului. Când ascensorul a oprit la etaj, Avery a întâmpinat un Alfa, o Luna, un Gama și un războinic din haita Lacul Sanguin (Sanguine Lake) și le-a cerut o scurtă clipă de așteptare pentru a-și trimite perechea, alături de companionii săi, jos. Kace nu a întrerupt nicio clipă contactul vizual până în secunda în care ușile s-au strâns definitiv.

— Vă mulțumesc pentru răbdarea acordată, vă rog, urmați-mă, și vă voi duce exact la Alfa Vance, le-a transmis Avery noilor vizitatori. Când aceștia au fost pasați lui Alfa și Viggo, Avery a plecat spre baie, aruncându-și o simplă privire-n oglindă. Expiră, și o să supraviețuiești și zilei asteia, și-a repetat ea-n gând.

A părăsit toaleta, încă ușor amețită, și și-a tastat imediat parola-n laptop. A găsit rapid datele de contact ale lui Kace, adăugându-i repede numărul în telefon și expediindu-i rapid un mesaj.

A: Bună, aici Avery. Acum ai numărul meu. /A

K: Mersi, scumpo. Să ai o zi cât mai frumoasă la birou și să mă suni imediat ce prinzi un moment.

Avery i-a zâmbit scurt răspunsului expediat și a înșfăcat rapid planul încăperii viitoarei săli de conferințe ce urma să găzduiască evenimentul, bătând la ușa lui Alfa Vance.

— Intră, a răspuns Luna Vivienne.

— Am planul pe care l-ați cerut, i-a zis Avery, înmânându-l.

— Ava, cum naiba poți? Cu toată zarva asta, eu uitasem cu desăvârșire de el, a întrebat Luna. Avery s-a mulțumit cu o simplă ridicare de umeri.

— Ceea ce mă aduce, de fapt, exact la ultimul lucru pe care-l am de clarificat cu dumneavoastră, a continuat Avery.

— Despre ce e vorba?

— Trebuie să-mi depun demisia. Îmi pare foarte rău că nu am putut fi un pic mai prevăzătoare, dar trebuie să plec în puțin peste-o săptămână. Imediat ce e gata cu summitul, a adus la cunoștință Avery. Luna părea efectiv în stare de șoc.

— Ne părăsești?

— Da. Credeam că sunteți deja conștientă de acest fapt, a replicat Avery.

— Nu. De ce aș fi?

— Luna, perechea mea e un Alfa. Dacă el ar fi fost oricine altcineva, poate aș fi reușit să-l conving să se mute aici în haita noastră. Dar, în calitate de Alfa, nu își poate lăsa-n urmă haita. Nici eu n-aș putea face naveta tocmai din Montana.

— Oh, da. Nici măcar nu luaserăm chestia asta-n considerare. Dar, Ava, noi ce ne facem fără tine?

— Vă veți descurca. O să găsim pe cineva capabil imediat în ziua sau în cele două care urmează, pe care o să-l instruiesc în timpul pe care mi-l mai rezerv, părea ea pe-un ton destul de convins deși nu se simțea.

— Cred că nu ne rămâne nici o altă soluție, chiar dacă pe mine personal, decizia asta mă întristează extrem de mult.