Avery tocmai ce condusese afară un Alfa și anturajul lui. Au avut un flux constant de alfe și game care le-au trecut pragul biroului în acea zi. Ziua premergătoare summitului constase în zeci de discuții purtate de Alfa și Viggo referitoare la măsurile de securitate cu o mulțime de lupi alfa.

Avery era fericită că nu fusese nevoită să participe la ședințe. Astfel putuse să mai rezolve din treburi între momentele în care trebuia să-i întâmpine și să-i conducă afară pe vizitatori. Tocmai se așezase la calculator și deschisese unul dintre tabelele de lucru când Ted a informat-o că liderul Alfa de la Obsidian Moon este pe drum în sus, alături de gama lui și unul dintre războinicii săi.

A oftat și și-a contactat telepatic șefii, îndreptându-se să-i aștepte lângă lift.

«Îmi poți aduce planul sălii de conferințe după ce îi vei fi condus în sala de ședințe?» i-a răspuns telepatic Luna Vivienne. Avery a spus că se va ocupa imediat, adăugând cerința pe lista ei mentală de sarcini.

Când ușa liftului s-a deschis, Avery a abordat zâmbetul ei profesional, doar pentru a-i dispărea de pe față la fel de repede în momentul în care cel mai divin parfum a ajuns la ea. Lămâie și ciocolată.

Din lift a ieșit un bărbat înalt, musculos, într-un costum croit pe măsură. Părea împietrit pe loc. Mireasma venea de la el, a realizat ea.

Îl privi în timp ce se întorcea cu fața spre ea, ochii lui străbătându-i corpul; îi putea simți privirea intensă. Avea un păr negru, care părea rebel, și o barbă scurtă, îngrijită impecabil. Umerii lui erau lați și musculoși, întregul lui corp era plin de mușchi, și emana o aură puternică. Fără îndoială. Era un Alfa.

Avery abia a mai conștientizat faptul că altcineva încerca să iasă din lift. Aflată în mijlocul acelei stări de confuzie, s-a gândit că ar trebui să-l ajute pe bărbatul din ascensor.

Gândul i s-a șters complet din minte imediat ce bărbatul din fața ei și-a fixat privirea asupra ei. Ochii lui chihlimbarii și aurii au făcut-o să se piardă în ei. Nu mai exista nimic altceva pe lume, în afară de acești ochi și de urletul de bucurie care venea din partea lupoaicei ei.

Brusc, bărbatul a început să se miște. Până să apuce ea să realizeze, el stătea în fața ei, iar ea a trebuit să își încline capul în sus ca să nu rupă contactul vizual.

— Pereche! a mârâit el, fără a-i lăsa ochii din priviri nicio secundă.

— Pereche, a confirmat ea, eliberând o răsuflare pe care, fără să-și dea seama, o reținuse. Proximitatea lui îi făcea tot corpul să freamăte.

— Felicitări, omule, a auzit Avery cum spune un bărbat, pentru ca mai apoi să-i trântească un pumn în spatele perechii ei. Perechea ei a mârâit, iar bărbatul s-a retras.

N-a fost conștientă de prezența lui Alfa Vance și a Lunei Vivienne până când perechea ei a mârâit zgomotos. Încerca să o protejeze, și-a dat ea seama, plină de uimire. Auzindu-l pe șeful ei întrebând ce se întâmpla, și-a recăpătat într-un final suficient control de sine pentru a le explica situația. Își găsise perechea, și era un Alfa.

Gândul a amețit-o, dar apoi a fost prinsă într-o îmbrățișare strânsă de Luna Vivienne. Avery s-a gândit serios că se va alege cu o coastă ruptă după acest gest.

— Oh, Ava, mă bucur atât de mult pentru tine, a chiuit Vivienne, cu vocea pe care o folosea doar atunci când era cu adevărat încântată.

— Mulțumesc, Luna, a mormăit Avery, apoi a observat că perechea ei îi zâmbea. Arăta atât de chipeș încât ea s-a gândit, la propriu, că o să se topească într-o baltă de pură fericire.

— Sunt Kace Vane, Alfa din haita Obsidian Moon. Aș putea să-ți aflu numele? a întrebat el.

— Sunt Avery Solis, Alfa Kace. Este o plăcere să vă cunosc, i-a spus ea, cu un zâmbet.

— Te rog, spune-mi Kace, i-a spus el, iar ea a aprobat din cap, simțind cum îi fuge sângele în obraji, roșind. Ura când se întâmpla asta.

Luna le-a reamintit că Kace era acolo pentru o ședință, ceea ce i-a spulberat și ultima frântură de vrajă lui Avery. Era lipsită de profesionalism fix în fața amândurora șefilor săi. Și-a pus pe față zâmbetul ei de serviciu. De obicei intra în rol imediat, dar acum i-a fost ceva mai greu să și-l lipească.

Avery s-a gândit că i-a zărit o sclipire de dezamăgire în ochi lui Kace, chiar înainte să se întoarcă spre el pentru a-i arăta drumul spre sala de conferințe. Oare de ce? Fostese dezamăgit de ea?

Înainte ca gândurile ei să o poată lua razna, a ajuns-o din urmă și a luat-o de mână. Scânteile care i-au traversat mâna au făcut-o să privească spre ea surprinsă, ca mai apoi să-și ridice ochii spre el. A simțit cum zâmbetul ei rigid de serviciu era înlocuit de unul cât se poate de sincer.

Luna Vivienne o rugase să rămână la ședință și s-a simțit ușurată că nu a fost nevoită să plece. Nu voia să-i dea drumul la mâna lui Kace. Lui Avery îi plăceau prea mult scânteile. A simțit cum el o trage mai aproape de el imediat ce l-a zărit pe Viggo, iar ea nu și-a putut reprima zâmbetul.

După ce au făcut prezentările, au mers cu toții să se așeze. Alfa Vance, Luna Vivienne și Viggo au luat loc pe partea mesei care avea spatele la fereastră. Avery ar fi luat ultimul loc de pe acea parte dacă Kace nu i-ar fi tras un scaun pe partea opusă, special pentru ea.

S-a așezat lângă Kace, cu el ținând-o iarăși de mână, față în față cu Alfa Vance.

— Aici aveți dosarele de informare pe care Avery le-a asamblat cu privire la măsurile de securitate. Vom trece prin informații în cadrul unei scurte prezentări, curând. Însă aveți mai multe detalii în dosarele din fața dumneavoastră. Dacă aveți întrebări sau sugestii, vă rugăm să ne spuneți. Dacă aveți întrebări după această ședință, trimiteți un e-mail către Avery. Adresa ei de e-mail e inclusă în dosar și va avea grijă să primiți un răspuns prompt, și-a început discursul Alfa Vance.

Când prezentarea a început, Avery i-a aruncat o privire perechii ei. Ea cunoștea prezentarea pe de rost, după ce ajutase să o pregătească și să pună cap la cap dosarele. Kace urmărea cu concentrare prezentarea. Putea simți cum degetul lui mare îi mângâia, la nivel subconștient, dosul palmei. Era de-a dreptul relaxant.

Avery a observat apoi cum Luna Vivienne îi privea de-a dreptul amuzată.

«Arătați bine împreună», a contactat-o Luna prin legătura telepatică.

«Mulțumesc, Luna.»

«Ai dat lovitura, nu glumă!» a adăugat Luna Vivienne, iar Avery a trebuit să își suprime un mârâit. Ce naiba fusese asta? Ea nu mârâia niciodată, s-a gândit. Și absolut niciodată la Luna ei și prietena ei.

«Doar te tachinam ca să văd cum reacționezi. Păreai pe cale să mârâi la mine, Ava», a spus Luna pe un ton amuzat.

«Te asigur că nu aș face sub nicio formă așa ceva», a încercat Avery să o convingă.

«Da, te las să crezi asta. Dar la modul cel mai serios, Ava, sunt fericită pentru tine.»

«Mulțumesc, înseamnă mult pentru mine, Luna.»

Prezentarea se apropia de final, iar atenția lui Kace se îndreptase înapoi spre ea, a remarcat Avery. I-a zâmbit și a primit, la rândul ei, un zâmbet înapoi. Noroc pentru ea că era așezată. Zâmbetul lui îi tăia picioarele, s-a gândit ea.

— Cu asta încheiem prezentarea și trecerea în revistă a informațiilor. Păreri sau întrebări? a întrebat Viggo.

Gama lui Kace a avut câteva, dar Avery nu le-a înregistrat. Ar fi trebuit, însă atenția ei nu era focusată pe conversație în acel moment. Viggo a părut să le gestioneze impecabil, și toată lumea a fost mulțumită.

Avery a realizat că asta însemna că erau gata de plecare. Fapt ce i-a provocat o ușoară panică. Kace ajunsese probabil la aceeași concluzie în momentul în care s-a întors spre Alfa Vance.

— Îmi permiteți să împrumut asistenta pentru o vreme? a întrebat el.

— Avem mai multe întâlniri stabilite cu anumiți Alfa astăzi, a ezitat Alfa Vance. Avery a simțit cum Kace s-a încordat și, din instinct, și-a așezat mâna liberă pe brațul lui.

— Dar ne putem dispensa de ea o bucată de vreme. Următoarea ședință nu e decât peste... Ah, Ava, ajută-mă, a intervenit Luna Vivienne. Avery a verificat ora pe telefon.

— Mai sunt cincisprezece minute până atunci, a răspuns ea.

— Uite, vezi? De ce nu mergeți voi doi în biroul meu? Oricum nu l-am mai folosit de o săptămână. Mergeți și discutați până sosește următorul Alfa, le-a sugerat Luna. Avery a dat din cap aprobator.

— Mulțumesc, Luna Vivienne, a spus Kace, în timp ce se ridica și o ajuta și pe Avery să o facă.

— Nu-i nevoie de mulțumiri, aș face orice pentru Ava, i-a replicat ea, timp în care Kace o escorta pe Avery din sala de ședințe. Avery a realizat că el habar nu avea încotro se îndreptau, așa că i-a făcut un semn discret din cap înspre ușa potrivită.