CASSIDY

Următoarea oră s-a scurs ca prin ceață.

De la gardienii care le-au dat prinților pelerine ca să se acopere — ceea ce m-a făcut să observ pentru prima dată de când începuse noaptea că erau goi —, la faptul că am fost condusă spre cea mai luxoasă mașină pe care am văzut-o vreodată, la oprirea la Reședința Regală și trecerea prin ziduri înalte și pe podele strălucitoare, până când am ajuns în cele din urmă în prezența Regelui Alpha și a Reginei Luna.

Trecuseră câteva minute de când mă aflam în prezența lor și uitasem să respir. Arătau mai impunători decât viața însăși pe tronurile lor, iar aura puternică pe care o radiau mă făcea să mă simt ca un nimic. Mai era o femeie în cameră, șezând pe podea cu șiraguri de scoici la glezne și la încheieturi. Vibrația stranie care plutea în jurul ei era prea puternică pentru a fi ignorată.

Am încercat să-mi țin ochii ațintiți spre podea, să mă retrag în mine însămi pentru ca ei să uite de existența mea, dar m-am trezit privind din nou în sus, spre Luna Valerie. Ea se uita la mine. De aceea al șaselea simț m-a obligat să ridic privirea. Se uita la mine de parcă ar fi observat un specimen, de parcă ar fi încercat să vadă toate componentele mele și să-și dea seama care era miza întregii agitații.

De ce un om de rând ca mine era perechea celor trei fii ai săi?

Era tulburător.

Apoi a zâmbit într-un mod care i-a luminat întreaga față. Chiar înainte să vorbească, m-am simțit deja în largul meu.

— Liniștește-te, copilă, n-o să te mușcăm și, după cum se pare, acum faci parte din familia noastră.

Nu-u-u. Voiam să strig că asta este o greșeală sau un calcul greșit, că nu aveam cum să fiu perechea niciunuia dintre ei. Voiam să mă întorc la cămin, în sanctuarul camerei mele. E amuzant cum urâsem mereu acea cameră din cauza Siennei, dar acum aș fi preferat atitudinea ei arogantă în locul acestui coșmar.

De fapt, aș fi dat orice să intru în cameră și să o văd pe Sienna aruncându-mi lucrurile chiar acum.

— Deci, v-ați dat seama că este o impostoare?

Vocea lui Kaidan ne-a anunțat sosirea lor. Frații au intrat în cameră, acum complet îmbrăcați, și s-au așezat pe canapea.

— Nu este o impostoare. Aceea a fost vrăjitoarea de pe podea. Se uita fix la mine într-un mod care îmi făcea părul de pe corp să se ridice.

Voiam doar să plec de aici.

— Ei bine, trebuie să fie, a continuat Kaidan, disprețul din vocea lui fiind clar ca lumina zilei, n-avem cum să fim legați de ea.

— Mă tem că nu este așa, prințul meu. Ea este perechea ta, la fel cum este și perechea fraților tăi. Ea poartă o aură puternică și fără precedent, una pe care nici măcar lupoaicele regale nu o posedă. De aceea a putut merge prin Sălbăticia Astrală, de aceea luna plină sacră, care n-a mai fost văzută de secole, a ieșit să o conducă spre voi. Ea este perechea voastră, Prințesa Regală Luna.

A proclamat ceea ce pentru mine a sunat ca o sentință la moarte. Cu cât petreceam mai mult timp în această cameră, cu atât mă desprindeam mai mult de realitate.

Nimic din ce spunea ea nu putea fi adevărat despre mine. Nu purtam nicio aură puternică. Tot ce purtam erau ani de durere, suferință și foame.

— Ei bine, astea sunt prostii și trebuie să repari...

— Atenție la limbaj, Kaidan. Regele Alpha a vorbit cu o voce calmă, dar care purta suficientă greutate încât să acopere orice altceva în cameră. O vei respecta pe Sybil.

Kaidan s-a înclinat în semn de scuză, dar nu era nimic plin de remușcare în expresia lui. Palmele îi erau strânse în pumni și, din furia orbitoare din ochii săi, părea că le-ar putea ucide și pe Sybil și pe mine doar ca să scape de această legătură interzisă.

— Ce se întâmplă dacă nu vrem legătura? a întrebat Cyprian. Putem să o respingem?

— Nu. Prinții Alpha nu au libertatea de a-și respinge perechile, și cu siguranță nu pe aceasta specială. Zeița Lunii nu face greșeli și, dacă a legat această fată umană de voi și v-a făcut să o găsiți într-o noapte oarecare, atunci ea este aleasa pentru voi trei. Eșecul de a o marca și de a o revendica ar duce la consecințe severe nu doar pentru voi, ci pentru întreaga haită. Asta înseamnă să mergi împotriva unei comenzi directe de la Zeița Lunii și vor fi repercusiuni grave.

O tăcere densă s-a lăsat peste cameră. Am înghițit în sec. Pur și simplu priveam cum se desfășoară totul și așteptam ca regizorul invizibil să strige „tăiați!” ca să mă pot întoarce la viața mea normală.

— Eu nu vreau asta. Toate capetele din cameră s-au întors spre mine și abia atunci am realizat că eu fusesem cea care vorbise. Nu vreau să fiu perechea lor, vreau doar să mă întorc la școală.

— Îmi pare rău, Cassidy Renn, fiică a Annei și a lui Ben, prima ființă umană legată de prinții alpha. Asta nu depinde de tine.

— Îmi spui că n-am niciun cuvânt de spus în propria mea viață?

— Zeița Lunii așa a rânduit.

— Eu nu slujesc Zeița Lunii. Sunt om. Nu trebuie să joc după cum cântă ea.

Sybil doar mi-a zâmbit.

— Deci spui că nu există nicio cale de ieșire din această legătură? a întrebat Cyprian din nou. A aruncat o privire rapidă spre Kaidan, care în loc să pară furios, părea zdrobit, de parcă tocmai ar fi auzit cea mai rea proclamație din viața lui. Trebuie să existe o cale.

— Singura cale de ieșire este moartea! a exclamat ea și, pentru o secundă, ochii i-au devenit complet albi, iar scoicile care îi împodobeau încheieturile și gleznele s-au zguduit, deși ea stătea nemișcată.

— Dacă nu moare, sunteți legați de ea pe viață.

— Destul, Luna Valerie s-a ridicat în picioare. Sybil, ești liberă să pleci.

Sybil s-a ridicat și ea, s-a înclinat și a ieșit din cameră fără ca scoicile ei să scoată vreun sunet.

Regele Alpha a părăsit și el camera, prinții ridicându-se în picioare în timp ce el ieșea, în timp ce eu m-am chinuit să mă ridic de unde ședeam.

— Eu... trebuie să mă întorc la școală, am vorbit fără să mă adresez cuiva anume, dar am simțit nevoia să fac anunțul înainte de a pleca.

Doar Luna Valerie a zâmbit la cuvintele mele. S-a apropiat de mine, cu roba neagră curgând în spatele ei.

— Acum faci parte din familia noastră, copilă, iar Reședința Regală este acum casa ta. Vei fi condusă în camera ta de servitoarea care ți-a fost desemnată și care te va ajuta să te adaptezi în zilele următoare.

Am deschis gura să refuz, dar ea se întorsese deja cu spatele și plecase. Am rămas cu prinții tăcuți pentru mai puțin de un minut care a părut să dureze decenii, când o servitoare a intrat în cameră, a făcut o reverență în fața prinților care au ignorat-o și m-a condus afară.

— Lasă-ne, abia făcusem zece pași afară din cameră când vocea a venit din spatele nostru. Era Kaidan, care acum era lângă noi. Servitoarea s-a îndepărtat grăbită, lăsându-mă cu inima bătând frenetic de frica lui Kaidan.

Ce avea de gând să facă acum?

— Îmi pare rău, a spus el pe un ton sumbru, ceea ce m-a lăsat mască.

Stai... ce?

— Îmi pare foarte rău pentru cum te-am tratat la școală, pentru că le-am dat copiilor undă verde să te hărțuiască. Știu că asta este modul tău de a te răzbuna, dar te rog, trebuie să anulezi asta, s-a apropiat mai mult, înghesuindu-mă la perete.

— Te rog, asta este mai rău decât o condamnare la moarte pentru mine. Mă omoară. Chiar suna de parcă l-ar fi omorât. Chipul lui exprima o angoasă pură. Avea ochii înlăcrimați și tot corpul îi tremura. Oricare ar fi fost durerea, nu era doar una emoțională.

— Mă omoară. Nu pot fi perechea unei ființe umane. Nu pot să mă uit la un om și să-l văd ca pe perechea mea. Este o pedeapsă oribilă pentru mine. Te rog, anulează asta, orice magie neagră ai folosit ca să ne legi de tine. Te rooog.

A suspinat și, în ciuda mea, mi-a fost milă de el. I-am simțit angoasa și durerea, i-am simțit suferința și ochii mi s-au umezit și mie.

— N-am făcut nimic.

— Dacă trebuie să-mi cer scuze în fața întregii școli, o s-o fac. Doar te rog, anulează chestia asta. Scoate-mă din cătușele astea!

— Nu știu cum. N-am făcut nimic!

A expirat zgomotos înainte de a-și îngropa fața în mâini. Când și-a ridicat capul, am putut vedea nebunia prinzând contur pe chipul lui din nou. M-am retras imediat.

— Deci n-ai de gând să faci nimic?

— Nu am ce să fac. Știu...

— Bine! s-a retras de lângă mine, cu o furie rece și tăcută. Fie cum vrei tu atunci, și pregătește-te pentru repercusiuni.

Cu asta, a plecat, lăsându-mă cu inima pulsând și corpul tremurând.