Conacul Sterling se ivise în fața lui ca un prădător întunecat și tăcut în timp ce Dom urca treptele de marmură și împingea ușile grele.

Casa era grandioasă — dar nu se simțea deloc ca un cămin.

Cina aici nu era despre legături de familie; era un spectacol calculat, unul pe care Dom îl ura, dar pe care îl îndura pentru că mama și fratele lui erau implicați. Singurele două persoane care îl mai ancorau în acest circ disfuncțional. Ei bine... ei și Genevieve.

Intră în sufragerie, pașii săi răsunând pe podelele lustruite. Familia lui era deja așezată, tensiunea fiind vizibilă înainte ca măcar un singur cuvânt să fie rostit.

„Ce prostii aud despre tine și Genevieve?” ceru tatăl său, Silas Sterling, să știe, fără măcar să-și ridice privirea. Tonul lui era ascuțit și rece, ca o lamă care spintecă aerul.

Dom nu ezită, nu clipi. Se lăsă pe scaun cu o ușurință studiată, chipul fiindu-i atent controlat. „Bună seara, tată”, răspunse el calm, ignorând atacul evident.

„Ai pus gheață pe tăietura aia, dragule?” Mama lui, Eleanor, se aplecă în față, trăsăturile ei blânde fiind încordate de îngrijorare. Privirea îi alunecă spre mica rană de pe tâmpla lui, căpătată la cel mai recent meci ilegal.

Dom o expedie cu un gest al mâinii. „E în regulă, mamă.”

„Nu-mi vine să cred că ai lăsat un amator să-ți facă asta”, rânji Silas, cu vocea plină de dispreț.

„Am câștigat, tată”, spuse Dom, cu vocea ușor amuzată. „Asta contează, nu-i așa?”

Buzele lui Silas se curbară într-o grimasă. „Crezi că e o glumă? Ți-am spus să amâni luptele pentru săptămâna asta. Investitorii vin mâine cu avionul, iar tu te plimbi arătând ca un golan de stradă. Realizezi mizele? Am putea pierde milioane!”

Dom se lăsă pe spătarul scaunului, complet neimpresionat. „Și totuși, am făcut bani frumoși aseară din luptă. Prioritățile tale nu sunt ale mele, tată.”

Privirea lui Silas se întunecă. Fără avertisment, îl înșfăcă pe Lucius de încheietura mâinii și i-o trânti de masă.

Dom înlemni.

Lucius, fratele lui mai mare, tresări, buzele tremurându-i în timp ce se lupta să suprime orice sunet de durere. Lui Dom i se strânse stomacul în timp ce privea scena familiară.

Silas Sterling nu era un tată. Era un tiran, un monstru! Un manipulator care se hrănea cu putere și control, iar când Dom îi întindea coarda, Lucius sau mama lui erau cei care suportau greul furiei sale.

„Crezi că e un joc, Dominic?” șuieră Silas, apăsând mai tare pe mâna lui Lucius.

Ochii lui Lucius erau strânși tare, respirația îi era neregulată, dar nu scoase niciun sunet. N-o făcea niciodată.

Odată, Lucius fusese eroul lui Dom — fratele mai mare care nu putea greși. Acum era doar umbra acelui om, o coajă goală care supraviețuia cu ajutorul drogurilor.

Maxilarul lui Dom se încleștă, furia clocotind sub suprafață. Ochii mari și rugători ai mamei sale se țintuiră asupra lui, implorându-l tăcut să facă ceva.

Dom se forță să-și păstreze tonul calm. „Mă voi ocupa de investitori”, spuse el, cuvintele fiindu-i precise și deliberate. „Nu va afecta întâlnirea. Vei obține contractul.”

Silas îi eliberă în cele din urmă mâna lui Lucius, lăsându-se pe spate în scaun cu un rânjet satisfăcut. „Bine. Așa mai merge.”

Lucius își retrase mâna rapid, legănând-o sub masă. Era palid la față, dar nu scoase nicio vorbă.

Dom ar fi vrut să dea cu pumnul în masă până o spărgea, dar n-o făcu. Asta își dorea Silas — să-l provoace, să-l controleze.

În schimb, Dom își scoase telefonul și navigă fără țintă, prefăcându-se că îi pasă de mâncarea din farfurie.

„Rezolvă orice mizerie ai făcut cu Genevieve”, adăugă Silas, pe un ton înghețat. „Tatăl ei și cu mine discutăm deja data nunții. Nu voi permite ca toanele tale să ne strice alianța.”

Dom rânji, deși zâmbetul nu-i ajunse în ochi. „Desigur, tată”, spuse el, fără să ridice privirea. Nu-i putea spune lui Silas adevărul.

Gândul îi fugi la chelnerița aceea.

Wilder — chelnerița bătăioasă care îl pusese la punct în stația de autobuz. Ură să recunoască, dar respingerea ei îl înțepase. Majoritatea oamenilor din Havenbrook ar fi sărit la oferta lui, totuși ea îl refuzase fără să stea pe gânduri.

Ceva la ea îi intrase sub piele.

„M-ai auzit, Dominic?” lătră Silas, scoțându-l din gânduri.

Dom își vârî telefonul în buzunar și se ridică brusc. „Am înțeles perfect, tată. Poftă bună la cină, scumpi membri ai familiei Sterling.”

Fără un alt cuvânt, ieși cu pași mari din sufragerie.

Aerul rece al nopții l-a lovit ca o palmă când a ieșit afară. Se sprijini de mașina lui elegantă, trecându-și o mână prin păr. Avea nevoie să se răcorească.

Telefonul îi bâzâi în buzunar.

Scoțându-l, aruncă o privire spre ecran și inima îi tresări. Era un mesaj text, și era de la Wilder.

„O fac.”

Dom se holbă la mesaj, cu inima bătându-i cu putere în piept. Pentru o clipă, nu s-a mișcat, n-a respirat.

Îi plac provocările, dar să se încurce cu o Wilder este o provocare la care nu avea niciun interes să participe.

Își dorea să fi spus nu.