PERSPECTIVA LUI KILLIAN

Ușa se trântește în spatele meu, iar eu mă sprijin de peretele rece, trecându-mi o mână prin păr. Pieptul mi se strânge de frustrare, furia mea se învârteja ca o furtună uriașă și nu o pot controla. Ar fi trebuit să fiu căsătorit cu Sera, nu cu sora ei, nu cu târfa aia de Addie.

De fiecare dată când mă uit la Addie, văd trădarea bunicului meu, manipularea familiei mele și minciunile pe care le-au țesut pentru a mă prinde în capcana acestui mariaj. Și partea cea mai rea este că ea stă pur și simplu acolo, purtându-se de parcă nu și-ar fi dorit asta. De parcă nu știa exact ce plănuiseră bunicul meu și tatăl ei. Știu totul despre Addie ca să știu mai bine decât să cad în plasa acelui act de inocență al ei. Sera și cu mine am fost victimele aici, nu ea.

Dar, chiar și în timp ce încerc să-mi împietresc inima împotriva ei, ceva continuă să mă atragă spre ea, acei ochi căprui și mari ai ei continuă să mă împingă spre ea, felul în care îi tremurau mâinile când și-a rostit jurămintele. A fost reală acea teamă? Ar putea fi oare doar un pion în toată treaba asta, exact ca mine, sau poza în victimă așa cum face mereu?

Îmi scutur capul, respingând gândul. Nu. Ea este doar o manipulatoare care face orice pentru a obține ceea ce vrea. A știut mereu că o iubeam pe Sera, dar l-a manipulat pe bunicul meu să o aleagă pe ea în locul Serei. S-a folosit de dragostea pe care bunicul meu i-o poartă pentru a-l manipula, mereu fusese un înger în ochii bunicului meu.

Am coborât în living, având nevoie să scap de zgomotul acestei case, de această noapte, de acest sentiment sufocant de a fi prins în capcană. Încă pot auzi cuvintele bunicului meu răsunându-mi în cap.

"Ai nevoie de Addie, Killian. Ea este puternică, inteligentă și va face tot ce este necesar pentru a proteja această familie. Sera este o vulnerabilitate. Îmi vei mulțumi într-o zi."

Scrâșnesc din dinți. *Să-i mulțumesc?* Pentru că m-a forțat într-o căsătorie pe care nu mi-am dorit-o? Pentru că a ales sora greșită?

Pașii mei au făcut un zgomot puternic pe holul gol, corpul meu mișcându-se mai departe ca un leu rănit. Am nevoie de aer, de spațiu, de orice pentru a scăpa de povara uriașă a numelui de familie care mi-a fost forțat, împreună cu așteptările și responsabilitățile pe care nu le-am cerut niciodată.

Mă regăsesc pe terasă, aerul rece al nopții făcând prea puțin pentru a calma furia care arde în mine. Mă sprijin de balustradă, privind în gol spre grădina mare și pustie. Luna aruncă o lumină palidă peste domeniu, dar nu face nimic pentru a scăpa de întunericul și furia pe care le simt crescând înăuntru.

Ani de zile, am trăit în umbra bunicului meu, făcând ce îi place lui. Am crezut că o aprobă pe Sera, dar când m-am pregătit să mă căsătoresc cu Sera, a venit cu ideea de a mă căsători cu Addie.

Sera este femeia pentru care am avut o slăbiciune și am știut cum să o gestionez. Dar Addie? Addie este o manipulatoare și o fată sălbatică. Nu este ca sora ei, Sera, care este calmă și rezervată; ideea de a trăi cu cineva ca Addie mă deranjează extrem de mult.

**** **** **** ** ****

În interiorul casei, petrecerea continuă: familie, prieteni, asociați de afaceri, toți sărbătorind o uniune clădită pe minciuni și manipulare. O urăsc. Urăsc felul în care zâmbesc, pretinzând că această căsătorie este ceva ce merită sărbătorit. Nimănui din acel living nu îi pasă nicio clipă de Addie sau de mine. Tot ce îi interesează este alianța de afaceri pe care o reprezintă acest mariaj.

Îmi strâng pumnii. Mintea îmi zboară înapoi la momentul în care am văzut-o mergând spre altar, cu ochii mari de ceea ce părea a fi frică. Nu exista bucurie, nici fericire. Doar resemnare. Pentru o secundă, m-am gândit că s-ar putea întoarce să fugă. Și o mică parte din mine și-a dorit să fi făcut-o.

Dar nu a făcut-o. Iar acum suntem legați unul de celălalt, la bine și la greu.

Aud pași apropiindu-se din spate, pașii erau domoli..

"Kill," vocea Serei străpunge liniștea, era plină de dulceață, dar adânc în acea voce plină de tandrețe și dulceață era una frântă. Ea știe mereu cum să mă găsească atunci când am nevoie de spațiu.

Rămân tăcut, neavând starea necesară pentru jocurile ei. Face un pas mai aproape, parfumul ei plutind în aer, un miros pe care îl iubeam cândva, dar care acum îmi amintește doar de toate modurile în care lucrurile au mers prost.

"Nu trebuie să te prefaci, știi," spune ea, cu vocea joasă. "Toată această căsătorie este o glumă. Toată lumea știe asta."

Mă întorc să o înfrunt, cu ochii mijiți. "Ce vrei, Sera?"

Ea zâmbește malițios, făcând un pas mai aproape, cu ochii sclipind de o urmă de satisfacție. "Știi ce vreau, Kill. Nu trebuie să-i rămâi loial Addiei. Această căsătorie este doar o formalitate, o afacere. Tu și cu mine... încă putem fi împreună. Nimeni nu trebuie să știe."

Râd, un sunet amar. "Crezi că o să continui să mă furișez cu tine? După tot ce s-a întâmplat?"

Zâmbetul ei pălește, dar își revine repede. "Haide, Kill. Amândoi știm că Addie nu înseamnă nimic pentru tine. Ea nu înseamnă nimic pentru familia asta. Nu îi datorezi nimic."

Simt o scânteie de furie izbucnind în pieptul meu. Nu îi datorez nimic Addiei, dar ideea de a o trăda, făcând ca această farsă de căsătorie să fie și mai rea, răsucește ceva în mine ce nu pot explica pe deplin.

"Nici ție nu-ți datorez nimic," spun, cu o voce mai rece decât intenționam.

Ochii Serei se îngustează, face un pas mai aproape, cu privirea tăioasă. "Ai uitat, Kill? Te-am salvat când erai să cazi de pe podul ăla. Eram adolescenți. Îmi ești dator."

Cuvintele ei mă străpung. Îmi amintesc viu acea zi. Sera mă salvase, iar eu privisem mereu acest lucru ca pe un semn al unui lucru mai profund, mai mult decât atât. Vinovăția îmi întunecă mintea în timp ce mă lupt cu propriile sentimente.

Deschid gura să răspund, dar înainte să pot, ea se întoarce și pleacă plângând în hohote, îi simțeam spatele tremurând. "Ești un nerecunoscător," îmi aruncă ea peste umăr.

Întind mâna, dar ea nu privește înapoi. Vinovăția și frustrarea se adună, sufocându-mă. O privesc cum pleacă, mi-am regretat acțiunile, nu ar fi trebuit să-i spun asta.

Am părăsit conacul îndreptându-mă spre bar, am nevoie să mă înec în alcool pentru a uita de această farsă de căsătorie, pentru a uita trădarea bunicului meu. Am nevoie să uit, să amorțesc durerea dinăuntru. Pe măsură ce beau, lichidul fierbinte îmi oferă o evadare bună din dezastrul în care s-a transformat viața mea. Cu cât beau mai mult, cu atât uit mai mult de viața mea nenorocită și de falsa mea căsătorie. Alcoolul mi-a dat pace chiar și pentru o clipă.

După ore în care am băut până la stupoare, m-am ridicat împleticindu-mă. Vederea mea încețoșată protesta împotriva alcoolului în timp ce mă clătinam spre casă. Până acum, toată lumea plecase deja. Efectele băuturii își spuneau cuvântul asupra mea. Mă așteptam la același gol rece pe care îl lăsasem în urmă, dar când am împins ușa, Addie era încă acolo, ghemuită pe marginea patului, cu spatele la mine. Rochia ei era mototolită în jurul ei, iar voalul zăcea aruncat pe podea.

Vederea rochiei sale ridicate până la coapse era aproape prea ispititoare. Mintea îmi pierdea controlul, dorința mea arzând din ce în ce mai fierbinte. Nu m-am mai putut abține. La urma urmei, acum eram căsătoriți, chiar dacă a fost împotriva voinței ei. Nu era vina mea, ea era cea care îmi ruinase viața și îl manipulase pe bunicul meu.

"Kill, ești beat," mi-a spus Addie în clipa în care m-a văzut, s-a apropiat de mine.

Am privit-o pe Addie, era ceva la ea care mă atrăgea aproape, mi-am lipit buzele de ale ei savurând gustul buzelor sale, buzele ei nu semănau cu nimic din ce gustasem vreodată, erau moi și dulci, aveau gust de căpșuni.

Addie s-a retras din sărut, privind la mine cu acea spaimă care era mereu întipărită în ochii ei.

Am împins-o pe pat, rupându-i rochia în timp ce m-am urcat peste ea.

"Kill, te rog, nu face asta..." a strigat Addie, dar alcoolul din mine își făcea deja efectul, i-am ignorat rugămințile în timp ce m-am înfipt în ea.

"Te rog... te rog, sunt virgină." S-a rugat ea, dar eu am rămas surd la rugămințile ei și am posedat-o cu brutalitate.

"Nu ești tu o târfă? E mai bine să fii tratată ca atare," am respirat greu la urechea ei în timp ce continuam să o penetrez cu putere.