În acea seară am sunat-o pe mama pentru discuția noastră nocturnă. Mama e persoana căreia îi spun totul când mintea îmi devine prea aglomerată.

— Deci cum e noul job, scumpo? Îți place?

— E bine, mamă, destul de ușor, dar ghici ce. Deci sună tipul ăsta azi și e de o grosolănie incredibilă, pur și simplu m-a călcat pe nervi, știi tu, așa că i-am zis-o puțin...

— Stai puțin, ai făcut ce?

— L-am pus la punct, și imediat după m-am trezit cu el acolo.

— Nu te-a rănit, nu, puiule? Am urât panica din vocea ei.

— Nu, mamă, lasă-mă să-ți spun. Oricum, se dovedește că e un moșneag putred de bogat cu maniere de gnu, dar ghici ce, i-a dat șefului un contract să-i furnizeze motociclete pentru toate afacerile lui și se pare că sunt o tonă.

— Lucrează cu Hollywood-ul și circuitele de curse de aici și din Europa, printre altele. A spus că i-a plăcut stilul meu și de aceea s-a decis în sfârșit să-i dea contractul lui Cillian.

— Cillian, ooo... deja vă spuneți pe nume, e chipeș acest Cillian?

— Mamă... așa vrea el să i se spună.

N-o să-ți spun despre conversația cu „domnule”.

— Te distrezi, puiule?

— Sunt bine, mamă, promit.

— Mi-ai spune dacă te-ar deranja ceva, nu-i așa?

— Da, mamă, plus că tata e aici, totul e bine. Îmi place noul job și Jaxson e acolo, ceea ce face lucrurile mai ușoare. Camioneta mea e aproape gata, așa că ar trebui să am mai multă libertate curând. Acum sunt cam blocată în casă, dar e în regulă. Oricum nu sunt multe de făcut pe aici... stai puțin, mamă, am pe cineva pe cealaltă linie.

Am pus-o în așteptare și am comutat.

Numărul nu-mi părea cunoscut, dar era local.

— Alo?

— Bună, Seraphina?

— Ăă, da?

De ce vocea asta îmi părea cunoscută și necunoscută în același timp?

— Sunt Eleanor Sterling, am vorbit mai devreme astăzi.

— O, bună ziua.

De ce naiba mă suna mama lui Cillian? Te rog, doamnă, nu-mi pune nicio întrebare incomodă, te rog, te rog, te rog.

— Pun pariu că te întrebi de ce te sun când nici măcar nu ne-am cunoscut. Am luat numărul tău de la Jaxson, e un băiat așa de bun. Oricum, te sun să te invit personal la grătarul nostru anual de luni. Știu că e din scurt, dar n-am aflat de tine până azi, așa că nu poți refuza.

— Nu accept un refuz, în plus nu e nimic altceva de făcut în orașul ăsta în ziua aia. Toată lumea vine la micile mele reuniuni și o să te simți minunat, mâncare bună, companie plăcută; ce poți cere mai mult? În plus, va fi o ocazie excelentă să le cunoști pe soțiile băieților cu care lucrezi, deci va fi minunat.

— Deci ne vedem pe la unu, ne place să începem devreme și să facem o zi întreagă din asta. Dacă ai nevoie de transport, e în regulă. Pot să aranjez asta pentru tine, deci ne-am înțeles, da?

— Ăă, sigur, bine. Doamne, femeia e un buldozer. Am expediat-o repede înainte să mă facă să accept cine știe ce și, dintr-un motiv necunoscut, pulsul îmi bătea neobișnuit de repede.

— Mamă, putem vorbi mai târziu?

— Sigur, puiule, totul e bine?

— Da, totul e bine, doar că am ceva de făcut.

Am închis cu mama și m-am prăbușit pe pat. Un grătar cu oameni și, după cum se auzea, mulți oameni. Nu e de mirare că pulsul meu era haotic.

Ce mod de a te arunca direct în partea adâncă a bazinului, Sera. Ei bine, nu te mai poți răzgândi acum ca să nu o jignești pe mama șefului, așa că e momentul să ori înoți, ori te îneci.

***

ELEANOR

***

Ha, fiul meu crede că mă poate păcăli, mult noroc cu asta. Băiatul a fost întotdeauna un pic prea deștept pentru binele lui, dar nimic nu bate o mamă aflată la vânătoare de noră și nepoți.

Sincer, Sienna Sterling se declarase deja scoasă din cursă, deoarece ea și Everett încercau de ani de zile fără succes și ea refuza fertilizarea artificială, iar Camilla Sterling nu era nici pe departe pregătită.

Oricum, prietena mea Eva poate fi o smintită, dar știe ce spune. Fiul meu a avut tupeul să mă mintă repetat la cină aseară, o să plătească pentru asta.

„Nu, mamă, n-am cunoscut nicio fată azi.”

Ha, spune aceeași minciună de zece ani încoace, deci mă întreb cum naiba și-a făcut reputația de crai dacă nu cunoștea fete.

Desigur, el nu știe că eu știu despre astfel de lucruri, dar femeile vorbesc, iar unele dintre lucrurile pe care le-am auzit despre singurul meu băiețel nu sunt de povestit în societate. E fiul tatălui său, până la urmă.

Ei bine, conform lui Jaxson, această Seraphina este tânără ca vârstă, dar foarte deșteaptă; vom aștepta și vom vedea. A sunat dulce ca mierea la telefon și sper să nu fiu dezamăgită când ne vom întâlni în sfârșit.

***

SERA

***

M-am dus la muncă a doua zi întrebându-mă dacă mama lui îi spusese ceva despre invitație. Toată noaptea m-am foit ca o nebună, gândindu-mă la lucruri care nu-mi mai trecuseră prin minte de mult timp, cum ar fi cu ce să mă îmbrac.

Mi se făcea pielea de găină doar gândindu-mă. Trecuse ceva timp de când nu mai purtasem altceva decât saci de iută, scutul meu protector.

Încep să realizez că e o prostie. În mintea mea știu asta, dar problema e să fac și restul corpului meu să fie de acord.

Ei bine, dacă arde, pot oricând să port una dintre cămășile vechi de flanelă ale tatei și niște pantaloni de trening. Clasică Sera.

Ei bine, dacă cea mai mare problemă a mea era cu ce să mă îmbrac, atunci aș spune că fac progrese. Acum câteva luni, doar gândul de a fi în public înconjurată de toți acei oameni m-ar fi băgat în stare de șoc.

Am auzit voci venind din camera de relaxare. E camera în care băieții își petrec timpul, mănâncă sau joacă biliard și jocuri video când au pauză.

Exista chiar și un colț pentru copii și, când l-am întrebat pe Cillian despre asta, mi-a spus în felul lui dur: „femeile mai au și ele treabă uneori, așa că bărbatul aduce copilul aici și facem cu rândul la supravegherea micuților”.

M-am dus spre cameră să văd ce se întâmplă, din moment ce îmi terminasem treaba de dimineață și eram plictisită de moarte. Dau de belele când mă plictisesc.

Bărbații aveau un fel de consiliu, se părea, pentru că toată lumea era aici. Cillian stătea în fața lor, dând ordine pentru un eveniment viitor de motocicliști.

Felul în care stătea cu brațele încrucișate peste pieptul muscular și cu picioarele depărtate în timp ce se uita la oamenii lui ca un rege la supușii săi, mi-a făcut ceva.

Poate sună ciudat, dar voiam să mă închin la picioarele lui. Nu mai văzusem o ființă umană mai frumoasă în viața mea. Păcat că m-ar mânca la micul dejun și nici n-ar clipi.

Bărbați ca el nu se îndrăgostesc de fete ca mine, ce bine ar fi fost. Și-a întors acea privire verde pătrunzătoare spre mine, de parcă mi-ar fi simțit examinarea, tulburarea interioară.

Ochii lui mi-au parcurs corpul de sus până jos înainte de a se opri din nou asupra ochilor mei.

— Ai ceva pe suflet, Vance?

Aaaai, tocmai mi s-au umezit chiloții.

Ar trebui să încep să-i taxez pentru asta. O fată nu poate avea decât un număr limitat de chiloți înainte să rămână fără.

— Ei bine!

Abia dacă vorbește, dar cu siguranță își transmite mesajul. Cred că una dintre privirile lui dure e mai rea decât un strigăt.

— Mă întorc la treabă, domnule.

O, la naiba, mi-am amintit de faza cu „domnule” prea târziu, în timp ce fugeam glonț spre birou.

Puteam auzi zumzetul slab al vocii lui în timp ce continua să le vorbească oamenilor, înainte de a se auzi o serie de pași îndreptându-se spre atelier.

N-a trecut mult timp până când ușa s-a deschis și știți voi cine a intrat.

Lucrează aici, ia-ți ochii sexy și fundul ăla de mușcat și du-te mai departe pe hol, mulțumesc foarte mult.

— La ce te mai gândești acum?

— Ăă... poftim?

Urăsc cocul ăsta stupid. Dacă mi-aș lăsa părul despletit, m-aș putea ascunde după el, dar cu părul strâns așa, îmi putea vedea roșeața.

— Iarăși ești roșie, te fac cumva nervoasă?

Am dat din cap negativ înainte ca el să termine, și de ce oare? Tocmai realizasem că nu mă făcea deloc nervoasă și, de fapt, tot locul ăsta mă făcea să mă simt în siguranță. Nu aveam nicio îndoială că era pentru că el era aici. Ciudat.

Amuzant, nici măcar nu mă gândisem la asta până acum, dar tata și Jaxson fuseseră singurii bărbați în preajma cărora puteam sta fără să intru în panică.

Gândul m-a făcut să zâmbesc, poate, doar poate, mă vindecam.

***

CILL

***

De ce naiba mai zâmbește și acum. Cred că Jaxson mi-a vândut o „lămâie”, pur și simplu nu pot să-mi dau seama care e problema. Când nu e roșie ca o fecioară medievală, se ia de cineva sau zâmbește fără niciun motiv.

— Încerci să mă scoți din minți?

— Nu, domnule... ăă... ăă... nu.

A dat din cap din nou.

— O să încep să număr acele „domnule” și o să cer plata pe ele mai târziu. Acum, era ceva de care aveai nevoie mai devreme?

— Nu... hm... nu, nimic.

E o tipă tare ciudată, iar acum vocea ei suna de parcă s-ar fi strangulat.

Unde naiba e Jaxson, o să-l bat măr. „Sora lui mai mică” mă scotea din minți și mă ținuse treaz toată noaptea întrebându-mă despre ea; ce dracu', nu e stilul meu.

În plus, n-am timp de vreo mică floare ofilită cu personalitate multiplă sau ce naiba o fi având ea.

— Ce se întâmplă între tine și Jaxson?

Foarte subtil, Sterling, de ce nu o târăști direct de păr în bârlogul tău.

— Jaxson, cum adică?

Bine, se pare că n-a sesizat nuanța de iritare din vocea mea.

Unul dintre motivele pentru care fusesem treaz toată noaptea era acel mic joc pe care îl văzusem ieri între cei doi.

— Uită, sunt în atelier. M-am întors și am plecat înainte să mă fac și mai tare de râs.

Nu știu de ce mă afecta așa, nici măcar nu era genul meu. În afară de ochii ăia ai ei, nu prea avea nimic care să atragă și își purta părul ca o învățătoare de modă veche. Hainele ei erau departe de a fi măcar pe aproape de ceva atractiv și e dusă cu capul.

Nu e o combinație prea tentantă, deci de ce naiba era singurul lucru la care mă puteam gândi în ultimele douăzeci și patru de ore? Fir-ar să fie, Jaxson.

În loc să mă duc în atelier, am decis să ies la o tură și să-mi limpezesc capul. Nu avea niciun sens să stau pe aici cu ea atât de aproape, oricum nu aș fi făcut nimic util.