Julian

A suspinat.

— Iahtul tău, apartamentul tău de lux, casa de pe plajă, mașinile? Nu merită toate astea o ghiulea legată de picior?

L-am privit fix de după ochelarii mei de soare întunecați, de o mie de dolari.

— Nu știu. Asta e problema.

A râs.

— E o soție. Nu e o condamnare la moarte.

— Tu nu vrei să fii căsătorit la fel de mult ca și mine.

Colin a râs încet.

— Nu, dar tatăl meu nu a pus o clauză în testament prin care să ceară să fiu căsătorit până la treizeci și cinci de ani, altfel îmi pierd moștenirea. Probabil a știut că n-aș fi capabil de așa ceva. Nu e în ADN-ul familiei Prescott. Cei din familia Prescott au fost meniți să fie burlaci, bucurându-se de toate femeile pe care lumea le are de oferit.

Am gemut.

— Tatăl meu a fost unul dintre acei bărbați care credeau că te însoțești pe viață. Nu s-a mai recăsătorit niciodată după ce a murit mama. Nu a mai fost niciodată interesat de o altă femeie. Când aveam zece ani, apreciam asta. Nu-mi doream o mamă vitregă. N-am știut niciodată că va insista să fiu ca el. Nu sunt făcut să am o singură femeie.

— Nici eu. Ești sigur că nu-l poți convinge pe avocatul care se ocupă de testament să ignore clauza?

Era aceeași întrebare pe care mi-o pusesem de câteva ori.

— Am încercat. E unul dintre cei mai vechi prieteni ai tatălui meu. Nu se lasă înduplecat. Chiar m-am oferit să-i dau o parte din moștenire.

— Rahat, a spus Colin, făcând ecou sentimentelor mele.

— Pendulez între a renunța la bani și a face ceea ce mi-a cerut. Se pare că nu mă pot hotărî.

— Sunt mulți bani la care să renunți, dar nu e ca și cum ai ajunge un cerșetor, a spus el. Ți-ai făcut propria avere.

Am dat din cap.

— Știu, dar ce se întâmplă dacă scot o campanie proastă? E nevoie de una singură ca să-ți pierzi reputația în industrie. Știi că lumea publicității este necruțătoare. Mi-ar plăcea să am un plan de rezervă în cazul în care pierd totul.

— Nu o să pierzi totul. Ești mult prea deștept pentru asta. Relaxează-te.

Am dat din cap negativ.

— Mai ușor de zis decât de făcut.

— Bine, deci trebuie să iei o decizie în următoarele luni. Nimic nu se schimbă astăzi. Chiar acum, ești pe frumosul tău iaht plin de femei superbe care ar fi încântate de șansa de a te ajuta să te destinzi. Ne vom face griji pentru toate celelalte lucruri mâine.

— Și dacă nu găsesc o femeie care să se mărite cu mine? am întrebat, dând voce uneia dintre numeroasele mele temeri.

Colin a pufnit.

— Știi că ești unul dintre cei mai râvniți burlaci din țară. Cum de ai reușit să ajungi așa de înalt, asta mă depășește. Femeile sunt atrase de toată treaba asta cu bărbatul înalt, brunet și răvășitor, motiv pentru care te urăsc.

Mi-am dat ochii peste cap.

— Da, pentru că tu chiar suferi din cauza lipsei de femei interesate de tine.

A râs, știind că aveam dreptate.

— Uite, știi ce ai de făcut. La naiba, poate viitoarea ta soție e chiar acolo, așteptând să te cunoască.

M-am întors cu fața spre capătul opus al iahtului, cu coatele sprijinite pe balustrada din spatele meu. M-am uitat la oamenii care se foiau de colo-colo. Nu-i cunoșteam pe majoritatea dintre ei. Lansasem o invitație deschisă. Cadoul meu pentru Colin de ziua lui fusese o petrecere plină de femei superbe.

— Cumva, nu cred că soția mea se află printre aceste femei.

A ridicat dintr-un umăr.

— Căutarea va fi partea distractivă.

M-am uitat în jurul iahtului și la mobilierul de lux. Dacă nu găseam o femeie cu care să mă căsătoresc în următoarele șase luni, erau șanse mari să nu-mi mai pot permite toate astea. Creditorii mă împrumutau pentru că știau cine sunt și presupuneau că voi moșteni bani la moartea tatălui meu. Ei nu știau adevărul. Dacă nu mă însuram, moștenirea urma să fie împărțită între mai multe organizații caritabile, iar asta ar fi ajuns la știri. Nu ar fi trecut mult timp până când linia mea de credit foarte extinsă s-ar fi epuizat.

— Poate aș putea să-mi iau o barcă mai mică și să vând apartamentul, am cugetat cu voce tare.

Colin a gâfâit într-o oroare exagerată.

— Nu poți vinde iahtul!

Am ridicat dintr-un umăr.

— E oarecum ostentativ.

— Dar este atât de grozav.

— Cât de des îl folosesc cu adevărat?

— Îl vom folosi în fiecare weekend. Să nu îndrăznești să vinzi chestia asta până nu am ocazia să te conving să n-o faci.

— De ce nu-ți cumperi tu un iaht? am întrebat.

A ridicat dintr-un umăr.

— Pentru că ai tu unul.

Am râs, dând din cap la raționamentul lui.

— O să mai iau o băutură. Vino cu mine. Hai să ne distrăm.

Am dat din cap negativ.

— Vin imediat.

A plecat, lăsându-mă din nou singur cu gândurile mele. M-am întors spre apă și m-am gândit cum va arăta viața mea anul viitor pe vremea asta. Voi fi ori aici, pe iahtul meu, cu o soție, ori fără iaht și fără soție.

Am auzit vocea lui Colin în spatele meu.

— Doamnelor, acesta este Julian Hawthorne. I-ar prinde bine să fie puțin înveselit.

M-am întors să văd cu cine era. Două femei frumoase se țineau de brațele lui.

Le-am oferit fiecăreia un zâmbet sumar. O blondă și o brunetă. Am fost atras în mod natural de blondă, dar avea acea privire goală. Lăsând deoparte standardele mele obișnuite, m-am uitat la ea și i-am oferit cel mai fermecător zâmbet al meu.

— Bună ziua, doamnelor.

Blonda, dându-și seama că pe ea o alesesem, a făcut un pas înainte și a venit să stea direct în fața mea. Purta doar un bikini minuscul de un albastru strălucitor, care îi scotea în evidență fiecare curbă și ceea ce am decis că era un set de sâni îmbunătățiți chirurgical. Nu era viitoarea mea soție, dar ar fi fost distractiv să petrec ziua cu ea. M-a apucat de mână și m-a condus spre petrecere. Când am trecut pe lângă Colin și partenera lui, el a rânjit și mi-a făcut cu ochiul.

Urma să-mi fac griji pentru situația mea mâine. Astăzi, intenționam să mă distrez și să mă bucur de ultimele zile fie ale libertății mele, fie ale siguranței mele financiare.