Julian

Ar fi trebuit să mă distrez de minune în loc să mă simt de parcă m-aș fi confruntat cu cea mai importantă decizie din viața mea. Era una dintre acele decizii între ciocan și nicovală. Ori așa, ori așa, tot prost ieșea.

— Am nevoie de o băutură, am mormăit eu.

— Îți aduc eu una, scumpule. O blondă drăguță care stătea pe o canapea de piele în fața mea a sărit rapid de la locul ei pentru a face exact acest lucru.

Colin s-a uitat la mine și a zâmbit.

— Asta a fost ușor.

Nu fusese exact ceea ce vrusem să spun. Aveam nevoie de o băutură, dar nu mă așteptam ca ea să meargă să mi-o aducă. Era o invitată. S-a întors un minut mai târziu cu o margarita, marginea paharului fiind tapetată cu sare. Nu era tocmai băutura pe care o aveam în minte, dar mergea.

— Mulțumesc, am spus, neputându-mi aminti numele ei.

Ea a zâmbit.

— Oricând, Julian. Dacă ai nevoie de ceva, nu trebuie decât să ceri.

Am zâmbit și am dat din cap, ignorând flirtul. Nu eram în dispoziție de flirt, ceea ce nu îmi stătea deloc în fire.

— Puteți să ne lăsați un minut, doamnelor? a întrebat Colin.

Cele patru femei care ne urmaseră jos au sărit rapid în picioare ca să ne lase singuri. Ne relaxam în salonul de mahon de sub puntea iahtului meu. Sunetul muzicii zgomotoase care venea de pe puntea superioară îmi reamintea că aceasta era o petrecere. De parcă aș fi avut nevoie de basul puternic ca să-mi amintească. Colin Prescott, cel mai bun prieten al meu din întreaga lume și invitatul de onoare la această mică sindrofie pe Oceanul Pacific, la câțiva kilometri de coasta Los Angeles-ului, îmi tot spunea de o oră să mă relaxez.

— Omule, relaxează-te, a spus Colin de pe locul său de lângă al meu. Destinde-te. E petrecerea mea de zi de naștere, iar tu strici toată atmosfera.

Am ridicat din umeri.

— Sunt relaxat, am mințit eu. Am avut nevoie de un minut departe de soare.

— Nu ești relaxat. Te plimbi de colo-colo de parcă ai fi personal responsabil de susținerea întregii lumi.

Am râs încet.

— Scuze. Nu vreau să fiu cel care strică cheful. Hai să urcăm.

Am urcat scările spre puntea superioară unde avea loc petrecerea. Nu făcusem economie de cheltuieli pentru a-i oferi lui Colin o petrecere stelară, cu mâncare excelentă pregătită de unul dintre cei mai buni bucătari din oraș și mult alcool. Am auzit o pleoscăitură și am știut că cineva tocmai căzuse în apă. Angajasem și salvamari, știind că alcoolul și apa pot fi o combinație mortală.

— Tu ai nevoie să faci asta, a mormăit Colin.

— Să fac ce? am întrebat, urcând scările în fața lui.

— Să sari în apă, să scuturi grija de pe tine, a sugerat el.

M-am uitat în jos la pantalonii de baie pe care îi purtam. Costumele de baie erau codul vestimentar al petrecerii.

— S-ar putea, i-am replicat.

El a râs.

— Mă îndoiesc de asta. Ți s-ar ciufuli toată claia aia frumoasă de păr.

Mi-am trecut absent mâna prin părul negru și rebel care în clipa aceea nu avea niciun produs de styling în el. Când mergeam la o întâlnire de afaceri oficială, era de obicei dat cu gel pe spate. Într-o zi normală la birou, îl țineam sub control, dar astăzi era liber să-mi cadă pe față, într-un fel care amintea de un star de cinema dur de modă veche.

— Nu mă lăsa să te rețin, i-am spus prietenului meu blond cu ochi albaștri. Deși își sărbătorea a treizeci și doua aniversare, nu arăta cu o zi mai bătrân de douăzeci și cinci.

Am ajuns pe puntea superioară unde alcoolul curgea din abundență, alimentând trupurile care se unduiau pe ringul de dans improvizat. Puteam auzi mai multe pleoscăituri și știam că altcineva tocmai folosise toboganul. Toată lumea se simțea bine.

— La mulți ani, a spus o roșcată încântătoare, sărutându-l pe Colin pe gură înainte de a-și trece mâna peste pieptul lui gol și de a pleca.

El rânjea ca un prost.

— Cine a fost aia? am întrebat.

A ridicat dintr-un umăr.

— N-am nicio idee.

Am râs de îndrăzneala femeii. Cantitatea de piele la vedere era alarmantă. Eram sigur că unele dintre costumele de baie pe care le purtau femeile erau ilegale în unele țări. Ața dentară ar fi acoperit mai mult.

Am suspinat. Acesta fusese scopul. Cele două lucruri pe care Colin le iubea cel mai mult în lume erau femeile frumoase și să fie pe apă. Era destul de greu să-i oferi un cadou de zi de naștere semnificativ tipului care avea tot ce-și dorea.

— Am nevoie de o băutură adevărată, am spus.

— Bun, eu o să merg să salut câțiva oameni pe care îi cunosc, a spus Colin înainte de a pleca.

M-am dus direct la bar, cerând un scotch simplu, înainte de a mă întoarce și a porni în direcția opusă festivităților. De obicei eram sufletul petrecerii, dar astăzi părea doar o altă zi care se scurgea până când trebuia să iau o decizie. Mi-am sprijinit brațele de balustradă și am privit valurile rostogolindu-se, gândindu-mă la viața mea.

Nu a trecut mult timp până când Colin și-a sprijinit coatele de balustradă lângă mine. A tăcut o vreme.

— Încă ești supărat din cauza testamentului tatălui tău? a întrebat Colin.

Am ridicat din umeri.

— Nu supărat, un pic stresat.

El a râs.

— Cred că e același lucru.

Mi-am dat la o parte de pe frunte o șuviță din părul meu negru și neascultător și m-am întors să-l privesc.

— Risc să pierd toate astea sau să mă aleg cu o ghiulea legată de picior. Nu este o decizie pe care o pot lua dintr-un capriciu.

A dat încet din cap.

— Înțeleg. Nici nu m-aș aștepta să o faci. Cred că trebuie să decizi ce este mai important pentru tine.

Am gemut.

— Nu știu. Îmi place viața mea așa cum este. O soție ar adăuga doar o doză de dramă. Nu vreau o relație. Nu vreau bătaia de cap de a da raportul cuiva.

— Sau de a intra în bucluc pentru că ai înșelat sau pentru că ți-au fugit ochii după altele, a adăugat Colin.

— Exact. Îmi place libertatea. Îmi place luxul de a flirta cu o femeie atractivă dacă am chef. Nu vreau ca proverbiala ghiulea să mă tragă înapoi.