— Omule, trezește-te! Ezra bătu cu pumnul în ușa lui Cyrus. Era aproape amiază și nu-i stătea în fire lui Cyrus să doarmă toată ziua. În cele din urmă, acesta deschise ușa. Când intră în cameră, Ezra îl găsi pe rege prăbușit în patul său. Camera duhea a băutură și a sex.

Lângă Cyrus era o femeie brunetă. Daphne. — Ezra, n-ar trebui să ne deranjezi, spuse ea întinzându-se. El pufni: — N-ar trebui să fii aici. Îți sugerez să pleci înainte să se trezească el. Ea se rostogoli de pe pat, adunându-și hainele înainte de a pleca. — Ticălosule, sâsâi ea trecând pe lângă el. — Satan, îi replică el, făcând-o să se oprească, cu gura căscată de șoc, și să se uite la el cu ochii mari. — Cum îndrăznești să mă numești așa! Sunt fiica unui alpha! exclamă ea. — Ai dreptate, e o jignire la adresa lui Satan, spuse el. Daphne gâfâi și ieși în grabă pe ușă.

Ezra se uita pur și simplu la rege, neștiind ce să facă mai întâi, când, în cele din urmă, intră Gideon.

— O, Doamne, ce-a adus pisica înăuntru, spuse Gideon intrând în iatacul regelui cu o cafea în mână. — Nu doar că a adus-o, dar a și mâncat-o, a scos-o afară și a acoperit-o cu nisip, spuse Ezra, privind obosit la regele care zăcea pe pat.

— Ei bine, trezirea, rază de soare! spuse Gideon, trăgând la o parte cuverturile.

Cyrus mârâi la beta-ul său drept răspuns, dar nu făcu nicio mișcare să se ridice.

Gideon dispăru în baie, apărând un minut mai târziu cu un pahar cu apă. Mergând spre pat, îl aruncă pe Cyrus.

Cyrus sări în picioare cu pumnii strânși și furie în ochi. — O, bine că te-ai trezit, spuse Gideon, neperturbat de comportamentul agresiv al regelui. — Să considerăm asta un început timpuriu pentru un duș MULT așteptat. Regele se așeză pe marginea patului.

— Miroși de parcă ai fi decis să faci baie într-o grămadă de bălegar și, din moment ce simt urme de Daphne pe aici... chiar așa ai și făcut, spuse Gideon.

— Am avut plăcerea să vorbesc cu scorpia când am intrat, mormăi Ezra.

Cyrus suspină, privindu-i pe beta și gamma-ul său. Luă cu recunoștință cafeaua din mâinile lui Gideon și sorbi din ea. — Deci, ai de gând să ne spui ce s-a întâmplat aseară sau ne lași pe noi să punem cap la cap piesele? întrebă Gideon cu o sprânceană ridicată.

Pe scurt: — Whiskey. Mult whiskey. Destul cât să mă facă să uit că Daphne era Daphne, se pare, spuse Cyrus, simțind cum bubuitul din capul lui se potolește în cele din urmă.

— Știi că acum o să se fâțâie prin palat de parcă ea ar fi regina, nu? spuse Ezra.

— Of, gemu Cyrus. Încă de când erau copii, Daphne își făcuse o misiune în viață din a deveni regină. Tatăl ei era membru al consiliului consultativ și ea petrecuse mult timp la palat de-a lungul anilor. Îi cunoștea ambiția, dar păstrase distanța, cu excepția momentelor în care se îmbăta criță și își pierdea mințile. — O să mă ocup de asta mai târziu, spuse el, terminându-și cafeaua.

Vânătoarea de renegați fusese un eșec. Prinseseră câteva mirosuri, dar nu văzuseră niciun singur renegat. Îl frustrase atât de tare încât venise acasă și începuse să bea. Între timp, Daphne apăruse cumva în peisaj. Cum ajunsese acolo era încă un pic neclar. Probabil era mai bine că nu-și amintea.

Deveni din nou frustrat amintindu-și de patrula nereușită. — S-a mai întâmplat ceva nou de aseară? întrebă el.

— Nu, furtuna a spălat orice miros, iar patrula de dimineață n-a găsit nimic nelalocul lui, îl informă Ezra.

— Bine, o să fac un duș și ne vedem jos în curând, spuse regele. Gideon și Ezra dădură din cap și ieșiră, mulțumiți de treaba făcută.

Cyrus spera că un duș va spăla amintirea nopții trecute, dar fără succes.

După duș, se târî până la dulap, punându-și hainele fără prea mult chef. După o verificare rapidă în oglindă, decise că starea lui de mahmureală nu se va îmbunătăți prea curând.

Deschizând ușa camerei sale, inima îi sări o bătaie. Înlemni. Era ceva în aer, nu știa ce. Inhală adânc.

Ochii i se mărire cât de mult putură. Mirosul acela. Era atât de ispititor, nimic nu mai mirosise așa înainte, dar era slab. Vechi.

După câteva bătăi de inimă, își reveni în fire. Nu putea fi decât un singur lucru. Perechea lui. Perechea lui fusese aici... iar el fusese aici cu Daphne. Înjură printre dinți.

Trebuia să o găsească! Mintea lui încețoșată deveni dintr-odată limpede ca lacrima. O luă la fugă. Căutând. Urmă mirosul până în grădină, unde îi pierdu urma.

— Nu! Nu! Nu! urlă el. Așteptase toți anii aceștia după perechea lui și acum ea dispăruse în vânt.

*Gid! Ezra!* îi contactă el prin legătura telepatică pe beta și gamma.

*Ce este!?!* răspunseră amândoi prin telepatie, speriați de panica din vocea lui.

*Găsiți-o!* ordonă el.

*Să găsim pe cine?* întrebă Ezra.

*Pe perechea mea!* spuse regele, frustrat. Mârâind.

*Ce naiba...? Unde ești?* răspunse Gid.

Atât Beta-ul, cât și Gamma-ul trecură imediat la acțiune. După ce au alergat lângă Cyrus, au trimis întreaga Gardă Regală să percheziționeze domeniul după misterioasa femelă. Până să ajungă însă să caute în bucătărie, mirosul lui Kaelie fusese deja acoperit de personalul ocupat al bucătăriei.

După ore și ore de căutări pe domeniul palatului, nu s-a găsit nimic. Gideon, Ezra și Cyrus s-au îndreptat spre biroul lui Cyrus. Gideon a pregătit băuturi pentru toți trei de la minibar, i-a întins-o lui Ezra pe a lui și i-a împins-o lui Cyrus pe a sa.

Stând la birou, Cyrus abia mai putea funcționa. — Trebuie să o găsesc, a fost tot ce a reușit să spună.

— O vom găsi, spuse Ezra, încercând să-l liniștească pe rege.

— D-dar dacă m-a auzit cu Daphne? Doamne, e groaznic... mormăi el.

— O să fie bine, încercă Ezra din nou.

Apucându-și băutura și izbind paharul de perete, făcându-l bucăți, Cyrus urlă: — Este groaznic! Ce o să mă fac? se opri el, calmându-se. — Nu-mi pot imagina un mod mai rău în care perechea mea să mă găsească. Nici măcar nu știu cine este...

— Mai întâi, spuse Gid, preluând controlul. — Mai întâi, să vedem cine a fost la palat în acest weekend. Bine? Sună bine?

— Da, suflă Cyrus, dând din cap în semn de acord.

Ezra îi contactă pe gardieni și ceru să fie aduse registrele. — Bine, să vedem, spuse el.

Analizând fișierele: — În regulă! S-au făcut niște lucrări la palat în absența ta, dar toți au fost bărbați. Hmm... Ah! Familiile de Alphas care au vizitat în pregătirea pentru Leadership Training. Să vadă unde vor sta și așa mai departe. Și... spuse Ezra parcurgând cărțile, — se pare că fratele tău a avut câțiva prieteni în vizită, dar cam atât. E destul de ușor să restrângem cercul.

— Deci, cel mai probabil, ea face parte dintr-o familie de alpha, spuse Gid. Cyrus, încă incapabil să gândească limpede, spuse totuși: — În regulă, dă-mi lista. O să merg la fiecare dintre acele haite până o găsesc.

— Ai putea face asta... spuse Ezra cu prudență, — dar vizitele regale sunt foarte anevoioase pentru haite și probabil ai avea nevoie de un motiv pentru vizita ta...

— De ce să nu aducem haitele aici? Ca un eveniment, interveni Gid. — Un bal, poate, pentru Alphas și familiile lor înainte de antrenamentul de conducere. În felul acesta nu va fi suspect și nu va ridica semne de întrebare, iar tu o poți căuta.

— Să facem asta, fu de acord Cyrus.

— O să încep pregătirile imediat, spuse Gid ieșind din cameră. Cyrus suspină ușurat. O va găsi. Trebuia.