Perspectiva Elarei

Inima îmi bătea cu putere în piept. Am mai făcut un pas înainte și am întins mâna spre el.

Un țipăt ascuțit a străpuns aerul.

Lilith s-a prăbușit la pământ. Se ținea de piept, gâfâind și plângând: „Nu... pieptul meu...”

Conrad a fost smuls brusc din transă și s-a întors la realitate. S-a dus la ea panicat: „Dumnezeule! Ce se întâmplă?”

„Mă doare pieptul... mă doare...” Lacrimile îi șiroiau pe față lui Lilith. „Lasă-mă să plec, Conrad. E clar că încă există sentimente între tine și perechea ta. Legătura de pereche... cum aș putea eu să înving așa ceva?”

„Noi avem iubire! Ea învinge totul!” a spus Conrad cu hotărâre. „Vino! Te duc la spital.”

A ridicat-o în brațe cu o mână și l-a luat pe Ronin de mână cu cealaltă. Înainte de a pleca, mi-a aruncat o privire tăioasă.

„Nu mă forța să divorțez de tine, Elara!” a mârâit el. „Dacă fac asta, vei rămâne fără bani și nu vei avea unde să te duci. Așa că poartă-te frumos cu Lilith și cu Ronin de acum înainte. Doar așa îți vei garanta un loc sub acoperișul meu!”

A ieșit furtunos, lăsându-mă acolo cu inima frântă.

Poate ar trebui să fac ce mi-a sugerat Hadley — să-mi iau un avocat bun de divorț și să-mi asigur o viață decentă pe viitor.

Dar Conrad era un Alpha puternic, iar eu nu aveam nici măcar bani să angajez un avocat bun. Nu aveam cum să câștig în instanță.

M-am întors în cameră, cu gândurile vraiște, neștiind ce să fac mai departe. A doua zi dimineață, am primit un telefon de la serviciu.

Cineva din echipa proiectului Aurelia Metropolis mi-a spus că CEO-ul Jarek dorea să discute despre contractul nostru. Poate aflase despre divorțul meu și avea îndoieli cu privire la colaborarea noastră.

Așa că m-am chinuit să mă ridic din pat și m-am dus la birou.

Spre surpriza mea, Lilith era singura persoană din birou când am intrat.

„Ce cauți aici?” am întrebat-o, uimită. „Și unde este toată lumea?”

Mi-a aruncat un zâmbet batjocoritor: „Le-am spus să-și ia ziua liberă. O, și am vorbit deja cu CEO-ul Jarek și l-am invitat aici să semneze contractul. Cu plăcere.”

Nu-mi venea să cred.

„Nu ai niciun drept. Acesta este biroul meu!” am răbufnit.

A chicotit, încântată să mă vadă furioasă: „Nu mai este. I-am spus lui Conrad că vreau proiectul Aurelia Metropolis. Iar el a spus că pot să-l iau.”

Am făcut ochii mari de șoc.

Muncisem zi și noapte la acest proiect, făcând bugete, redactând propunerea și găsind investitori.

Iar acum, proiectul în care îmi pusesem sufletul devenise un cadou de la soțul meu pentru amanta lui.

„De ce ești așa șocată? Știi că Conrad mi-ar da orice,” Lilith și-a înfășurat o șuviță de păr pe deget, zâmbind. „Proiectul acesta nu este cine știe ce. Dar va fi o rampă de lansare bună pentru ca eu să devin Luna lui Conrad.”

Am privit-o fix, respirând sacadat.

„Vrei să fii Luna lui Conrad?” am strigat. „D-dar ai spus că ești aici doar din iubire. Și că nu te interesează acea poziție!”

„Dumnezeule, chiar ai crezut asta? E doar ceva ce spun pentru Conrad!” a zâmbit ea cu un rânjet deformat. „Normal că vreau să fiu Luna. De ce altceva mi-aș pierde timpul cu Conrad?”

Am făcut un pas înapoi, cu corpul tremurând: „Nu-l iubești! Doar sari de la un Alpha la altul! O să-i spun—”

„Te rog, fă-o. Să vedem dacă te crede.” Lilith a chicotit, apropiindu-se de mine pas cu pas. „Conrad are o încredere oarbă în mine. Ar face orice pentru mine... Lasă-mă să-ți spun un mic secret. Îți amintești pierderea sarcinii tale?”

Un fior rece m-a străbătut. „...Ce?”

Lilith s-a aplecat spre mine, privindu-mă cu un zâmbet îngâmfat.

„Nu am putut să-l păstrez pe Ronin când l-am avut prima dată. Așa că Conrad a sugerat să-l aducă aici și ți-a spus că Ronin este adoptat. Dar s-a întâmplat ca și tu să fii însărcinată în acel moment. Așa că m-am îngrijorat: Dacă o femeie are deja propriul ei copil, cum ar putea să se poarte frumos cu un copil adoptat? Și știi ce a spus Conrad despre asta?”

Am privit-o cu groază, mintea fiindu-mi amorțită.

„Conrad a spus: ‘Scăpăm de copilul ei și problema e rezolvată’.”

Lilith a izbucnit într-un râs sănătos.

„Ți-a pus omag în băutură, iar copilul tău pur și simplu a căzut. După aceea, l-a adus pe Ronin ca fiind singurul tău copil... Iată până unde ar merge Conrad pentru mine!”

Întreaga lume s-a prăbușit în jurul meu.

Șocul, furia, neîncrederea... aproape că mi-au sfâșiat sufletul!

„Nu.... NU!!” am dat din cap, cu lacrimile curgându-mi pe față. „Nu este adevărat... Conrad n-ar face niciodată așa ceva... O să-l întreb!”

„Cum vrei tu, Elara.” a chicotit Lilith.

Am îmbrâncit-o și m-am întors brusc, ieșind în fugă din birou.

Trebuia să-l văd pe Conrad.

Vream să-i spun că Lilith nu-l iubește deloc. Că doar se folosește de el. Și voiam să-l aud explicându-se. Știam că nu mi-a ucis copilul.

Am fugit din clădire și am traversat strada. Cu coada ochiului, am văzut un camion venind spre mine cu viteză maximă. Dar a fost prea târziu ca să mă mai feresc.

BUM!!!

Camionul m-a lovit, aruncându-mă în aer, apoi m-am prăbușit la pământ.

O durere cruntă mi-a străpuns corpul. Vederea mi s-a încețoșat. Sângele a început să se adune sub mine.

Vag, l-am văzut pe șoferul camionului coborând și apropiindu-se.

„A... Ajutor...” am gemut slab printre lacrimi, „Vă... rog...”

Dar șoferul mi-a aruncat doar o privire indiferentă și s-a întors către Lilith: „Domnișoară Lilith, ce urmează?”

„Târăște-o în pădure și îngroap-o.” Lilith s-a uitat la mine cu un zâmbet dulce. „Odată ce ea va dispărea, Conrad nu va avea de ales decât să mă facă Luna lui.”

Erau mână în mână.

Aceasta era o crimă.

Dar puterile m-au părăsit. Am închis ochii, tremurând, și m-am scufundat în întuneric.