Mașina demarează în depărtare. Aproape că pot auzi râsetele care vin din ea. Mă uit în jos la mărăcinii din jurul meu. Rochia îmi este ferfeniță. Albastrul intens, odată nesfârșit, arată acum ca niște cioburi de vitraliu care îmi înconjoară picioarele. Unul dintre tocuri mi s-a rupt de tot, făcând pantoful inutilizabil.

Pufăi și îmi dau la o parte buclele căzute pe față. Tot corpul îmi tremură de