La trei săptămâni după ce Elira a fost promovată ca menajeră personală a lui Zarek, Vargo Valerius a vizitat Domeniul Valerius.

Vargo a adus niște dosare de la Kaelar Valerius pentru a i le preda lui Zarek Valerius. Kaelar îi ordonase strict lui Vargo să i le înmâneze doar lui Zarek, în mod direct.

Dar când majordomul Bram l-a înștiințat că Zarek nu a ajuns încă acasă, Vargo nu a avut altceva de făcut decât să-l aștepte.

Așa că s-a așezat pe canapea, navigând pe internet de pe telefon.

"Domnule, sucul". Deoarece Tessa era ocupată cu spălatul vaselor, Elira i-a adus sucul lui Vargo Valerius. Niciuna dintre menajere nu are o părere prea bună despre Vargo.

Vargo este un dragon foarte decăzut. Este un afemeiat și e dependent de droguri. Când a auzit o voce feminină, și-a întors brusc capul spre direcția din care se auzise.

Când a observat o menajeră stând în fața lui cu un pahar de suc, a uitat să respire pentru o secundă.

Elira este frumoasă. Chiar dacă nu depune niciun efort pentru a se aranja, frumusețea ei atrage pe oricine. Are o strălucire naturală.

Vargo a fost hipnotizat de frumusețea Elirei. El i-a prins încheietura mâinii, în loc de paharul cu suc pe care i-l oferea.

Elira a intrat în panică din cauza modului în care se comporta Vargo.

"Domnule, vă rog, lăsați-mă să plec". Forța ei fizică nu se compară deloc cu a lui. Nu a reușit să se elibereze când el a refuzat să-i dea drumul.

"Superbă", a spus el privind-o și a început să-și alunece dosul celeilalte palme de-a lungul maxilarului și gâtului ei.

"Domnule", a spus Elira cu voce tare când palma lui era pe punctul de a coborî pe marginile sânilor ei.

Vargo nu a reacționat deloc la zbaterea ei. Era prea ocupat să o mănânce din ochi și să o pipăie.

Acela a fost momentul în care Vargo a primit un pumn în maxilar, care l-a făcut să-i scape din strânsoare pe Elira. Vargo și-a pierdut echilibrul și a căzut pe podea.

Elira s-a uitat la Zarek, care clocotea de furie. S-a îndepărtat de Vargo și s-a așezat în spatele lui Zarek.

"F... f... frate", s-a bâlbâit Vargo patetic.

Zarek s-a aplecat puțin și l-a tras pe Vargo de guler. Acum, picioarele lui Vargo atârnau în aer.

Zarek l-a ridicat pe Vargo la nivelul ochilor săi pentru a-i transmite avertismentul tare și clar. Deoarece Vargo are doar 1,80 metri, picioarele sale nu mai atingeau podeaua când Zarek l-a ridicat la înălțimea sa.

"Dacă te mai atingi vreodată de ea, te omor", l-a fulgerat Zarek cu privirea pe Vargo.

Vargo tremura de frică la privirea pe care i-o aruncă Zarek. Nu l-a mai văzut niciodată pe Zarek atât de furios. Zarek este mereu rece, iar până și amenințările lui sunt rostite cu răceală. Dar privirea pe care i-o aruncă acum este pur și simplu de gheață. Lui Vargo îi era teamă că ar putea îngheța pe loc.

"Î... Îmi pare rău, frate. T... te rog, lasă-mă", s-a rugat Vargo patetic.

Zarek i-a dat drumul, iar Vargo a căzut la pământ, privindu-l pe Zarek cu groază.

"Ieși!" a răcnit Zarek.

Vargo a dat înapoi grăbit și aproape că s-a târât afară din conac. Era înspăimântat de moarte.

Zarek a privit-o pe Elira, care stătea acolo năucită.

"Ești bine?" a întrebat-o el încet.

"Da, sunt bine", a răspuns ea, încă tremurând de frică.

Zarek a lăsat-o acolo și a urcat la etaj, în camera lui.

Zarek și-a așezat dosarele pe măsuța de cafea, a ieșit afară și a rămas pe balcon.

'Ce naiba s-a întâmplat cu mine? De ce am luat foc de furie când l-am văzut pe Vargo atingând-o pe Elira? Am devenit extrem de furios. Mintea mea era setată să-l ucidă pe Vargo. Ce s-a întâmplat de fapt?' s-a gândit Zarek cu confuzie.

"Cafeaua, domnule." Elira i-a întins cafeaua și, ca de obicei, a început să-i scoată haina, urmată de cravată și nasturii cămășii.

"Fac eu restul", a oprit-o el când era pe punctul de a-i scoate cămașa.

Elira a dat din cap și s-a întors să plece, dar s-a oprit și s-a întors din nou cu fața spre el.

"Vă mulțumesc", i-a mulțumit ea pentru ce făcuse pentru ea jos.

Dacă nu ar fi fost el, îi era prea teamă să se gândească la ce i-ar fi făcut fratele lui.

Cel mai trist lucru este că și-a văzut tatăl stând la nici trei metri distanță de ei când fiica lui era molestată, dar nu a intervenit și nu a încercat să-și protejeze fiica.

Elira se simte iremediabil de pierdută. Persoana pe care o blestemă zilnic e singura care a ajutat-o adineauri.

Elira încă se uita fix la el, pierdută în gânduri.

Zarek i-a observat privirea absentă și a pocnit din degete prin fața ei pentru a-i atrage atenția.

"Sunt chiar atât de chipeș? Nu-ți poți dezlipi privirea de la mine?" a tachinat-o el pe Elira.

Pentru prima dată, Elira a roșit stânjenită în fața lui.

"Eu..." A încercat ea să explice, dar nu și-a găsit cuvintele potrivite.

"E în regulă, știu ce atracție exercit", a continuat el să o tachineze.

Elira a mijit ochii spre el cu o privire de genul 'așa crezi tu?'.

Dar Zarek s-a prefăcut că nu a observat, așa cum face de obicei.

"Bestie", a șoptit ea, iar de data aceasta se simțea o urmă de admirație în vocea ei.

Zarek a observat și și-a ascuns zâmbetul.

"Să nu-mi pregătești cina astăzi. Ies în oraș", a anunțat-o Zarek.

"Bine", a răspuns ea și l-a lăsat singur.

Zarek a stat acolo singur mult timp, neputând să șteargă imaginea cu Vargo molestând-o pe Elira.

'De ce mă afectezi în halul ăsta, Elira?' s-a gândit el neputincios.

Pe de altă parte, Vargo încă se gândește la cât de frumoasă e Elira.

Își scoate telefonul din buzunar și sună un gardian pe care mama lui îl plasase la Domeniul Valerius pentru a-l spiona pe Zarek.

"Domnule", îl întâmpină apelul pe Vargo de la celălalt capăt.

"Am nevoie de toate detaliile despre menajera pe care am atins-o astăzi. Numele ei, fotografie, de unde vine, totul. Să nu-i spui mamei mele despre ce s-a întâmplat azi. Îți voi transfera niște bani mai târziu", cere Vargo.

"Da, domnule", acceptă gardianul și îi trimite tot ce știe despre Elira. Chiar îi face și o fotografie pe ascuns.

Vargo a primit informațiile pe care le ceruse. I-a transferat niște bani gardianului.

El se uită la poza Elirei, care curăță ceva. Fața îi este clar vizibilă, iar ochii îi sunt plecați.

"Te voi avea în patul meu și te voi distruge până mă voi plictisi de tine, Elira", jură el.

Vargo sună apoi la un alt număr. Acesta este numărul unei persoane care aparține clanului dragonilor roșii. Dragonii roșii sunt considerați drept mafia care se ocupă cu droguri, trafic sexual, arme etc. Dragonii portocalii sunt cel mai puternic clan. Dragonii verzi sunt antici și sunt păstrătorii cronicilor.

"A trecut mult timp, Vargo. Am auzit că ți-e frică de fratele tău", își bate joc cealaltă persoană de Vargo.

Pumnul lui Vargo se strânge în jurul volanului mașinii sale.

"Nu-i treaba ta", răbufnește Vargo.

"Bine, cum spui tu". Și dragonilor roșii le e frică de Zarek. Dacă îl provoacă, știu că el îi va ucide cu ușurință.

"Îți trimit detaliile unei fete. De îndată ce o capturați, trimite-o la mine. O voi da înapoi după ce termin. E o menajeră de la Domeniul Valerius. Mai întâi atrageți-o afară din Conac și abia apoi răpiți-o", ordonă Vargo.

"Nu ne implica în nimic care are legătură cu Domeniul Valerius. Nu-l vrem pe fratele tău pe capul nostru", spune dragonul roșu.

"Să spui asta după ce te uiți la fată. Îți trimit poza și detaliile ei acum." Cu aceste cuvinte, Vargo a încheiat apelul.

Gruz este liderul dragonilor roșii. Este cel care tocmai a vorbit cu Vargo. Se uită la fata a cărei poză i-o trimisese adineauri Vargo. O privește cu uimire.

"Pot să înțeleg de ce Vargo este disperat să o aibă. Este absolut superbă", își spune Gruz.

"Lorn", îl cheamă Gruz pe secundul său.

"Da, șefu'?" își întreabă Lorn șeful.

Gruz îi arată poza fetei și Lorn este, la rândul lui, impresionat.

"Spune-mi că mergem după ea", zice Lorn, cu vocea plină de poftă.

"Este chiar acum la Domeniul Valerius", dezvăluie Gruz.

Lorn pălește instantaneu.

"Nu e o idee bună", îi spune Lorn lui Gruz.

"Știu. Dar e doar o menajeră acolo. Îți voi trimite numărul bunicii ei. Ascultă linia aia și sun-o drept vecin sau ceva de genul. Spune-i că bunica ei este bolnavă și că trebuie să vină repede", plănuiește Gruz.

Lorn rânjește.

Atât timp cât este departe de Domeniul Valerius, ar trebui să fie în regulă, se gândește Lorn.

"Mă ocup, șefu'", salută el și pleacă.