SLOANE

Lumina lunii care se profilează deasupra clădirii înalte îi conferă un aer misterios. Arunc o privire prin parcare în timp ce Chlo parchează mașina.

"E arhiplin. Ce-ar fi să mergem la alt bar, la Ritz, poate?" o întreb pe Chlo, în timp ce vocea îmi trădează supărarea.

O mulțime de sentimente amare mi se zbat în stomac în timp ce săptămâna trecută îmi trece fulgerător prin minte. Preston mi-a dat mesaje non-stop, făcându-mi milioane de promisiuni și jurându-mi devotamentul său. Urăsc intruziunea. Faptul că nu reușește să vadă că nu a mai rămas nimic între noi mă face să-l detest și mai mult.

Cum de nu poate să vadă că ceea ce am împărtășit a fost toxic? Ne certam din orice, iar el era mereu – adică mai niciodată nu era pe aceeași lungime de undă cu mine. Dacă îi sugeram să vizităm o anumită destinație pentru vacanță, ajungea să rezerve apartamente în altă țară și să mă prostească să-i accept decizia.

Proasta de mine! Mereu o făceam! Eram atât de oarbă, atât de fermecată de șarmul lui și de bărbatul care pretindea că este atunci când nu se purta ca un nemernic.

"O să-mi distrugi scaunul mașinii dacă-l mai strângi în halul ăsta, fată. Relaxează-ți strânsoarea și liniștește-te."

Suspin, lăsându-mi spatele să se relaxeze ferm pe scaunul din piele neagră. "Și acum ce?"

"Intrăm acolo și facem ca noaptea asta să conteze. Am mers la barul Ritz săptămâna trecută și acum două săptămâni. Anul ăsta este pentru a explora absolut tot ce oferă viața și asta înseamnă baruri, bărbați periculos de frumoși," aruncă o privire pe geam, umezindu-și buza inferioară cu o expresie visătoare pe față, în timp ce un bărbat brunet și înalt trece pe lângă mașină. "Vezi ce zic, ăă? Dacă vrei cu adevărat să treci peste nenorocitul ăla, trebuie să fii gata să faci tot ce e nevoie."

Nu văd cum venitul la un bar mă va ajuta să-mi uit fostul și să îngrop fluxul nesfârșit de regret pe care-l adăpostesc. Îi spun asta, dar în loc de un răspuns diplomatic, Chlo deschide larg ușa mașinii și alunecă afară cu o mișcare lascivă din șolduri.

"Trebuie să încetezi să te mai bosumfli. Mișcă-ți fundul afară", perorează ea.

Știu că statul în mașină n-o va face să se oprească. Dar poate că are dreptate, plus că oricum nu am nimic de făcut acasă. M-am uitat pe nerăsuflate la toate filmele mele preferate și am încercat să citesc din cărțile mele favorite, dar mereu am ajuns să mă fac ghem și să plâng până ce ochii m-au usturat de oboseală.

Barul vibrează de oameni și de o muzică tare care-mi face urechile să țiuie. Chlo mă trage spre bar, fluturându-și mâna liberă în aer.

"E mișto de tot! O simți?" strigă ea peste muzică.

Dau din cap, înăbușindu-mi o încruntare. Nu e nimic mișto în a fi în mijlocul unui bar când ai prefera să fii în altă parte, fericită. Dar nu există un astfel de loc. Tata e plecat din oraș, iar mama e până-n gât cu organizarea cine știe cărei petreceri. Nu obosește niciodată. Tata zice că e bine pentru afaceri. Expunere - networking, și mai e și distracția. Din plin.

"Băuturi?"

Dau din cap din nou. "Un șpriț."

Chlo mă privește fix, deranjată. "Nu merge așa. Trebuie să intri-n joc!"

"Chlo----"

Mă ignoră, strigând comenzile noastre barmanului. "Dublu. Nu uita de asta!"

"Am înțeles!" răspunde bărbatul într-o uniformă albă și cu o bandană roșie legată în jurul capului.

"Tequila? Vrei să te târăști spre casă dând din limbă?" spun eu, ușor exasperată.

Ea râde. "Limba mea cu siguranță se va mișca, dar pe ceva tare și cald. Fii pozitivă, fată. Nu mai spune chestii de-astea."

N-o mai ascult, concentrându-mi atenția pe ușa dublă deschisă care duce la - îmi îngustez ochii, încercând să citesc semnul. Un bărbat intră și se oprește fix în fața semnului, împiedicându-mă să-l citesc. Buza mi se ondulează într-o grimasă. Nu poate pur și simplu să stea acolo ca o naiba de statuie.

"Ce --" începe Chlo, și apoi îi scapă o exclamație, ducând mâna la gură în timp ce sunetul izbucnește. "Doamne, deja ai pus ochii pe ăsta, ăă?"

Capul bărbatului se întoarce, iar privirile ni se intersectează pentru o secundă. Zâmbește șmecherește, apoi înclină din cap scurt. Ciudat.

"Pare bătrân", spun, întorcându-mă spre Chlo.

"Și sexy. Smochingul ăla îl dezavantajează. Îți imaginezi cum ar arăta într-un tricou mulat?"

Ridic o sprânceană, confuză. "Nu, nu-mi imaginez. Ce-ar fi să luăm băuturile alea?" Aș prefera să beau decât să stau aici să vorbesc despre vreun tip bătrân care probabil are nevastă și trei copii.

Chlo dă ochii peste cap. "Pe mine nu mă poți păcăli. Îți ard obrajii. Bărbatul ăsta e bine de tot."

"Cum zici tu, Chlo."

Iau paharul pe jumătate plin cu tequila și îl dau pe gât dintr-o singură înghițitură. Barmanul fluieră, ochii sclipindu-i de admirație.

"Ăsta e spiritul!"

Până să-mi dau seama, sunt la al treilea pahar, mișcându-mi fundul pe ritmul muzicii. Este noul album al lui Zayn? Îmi înclin capul, iar când versurile revin, îmi flutur mâinile în aer, dând din cap în mod repetat.

Mulțimea este mai sălbatică acum. Toate scaunele și mesele au fost eliberate, dar, cu toate astea, locul e încă burdușit de corpuri în mișcare. Chlo mai dă pe gât un pahar de tequila. E al cincilea al ei.

"Care-i ținta?" strig, făcând un semn din cap spre paharul gol pe care îl strânge în mână.

Zâmbește amețită. "Până când nu-mi mai simt picioarele."

Vreau s-o întreb cum plănuiește să ajungă acasă dacă nu va putea merge, cu excepția faptului că știu deja răspunsul.

"Poate că ar trebui să nu le mai dau pe gât. Una dintre noi trebuie să rămână întregă la minte."

Dă din cap în semn de negare și îmi îndeasă un pahar în mână. "Bea. E mai distractiv dacă ne facem praf amândouă."

"Chlo ---" Protestul îmi moare pe buze când se avântă în mulțime, dispărând din vedere. Îmi las capul pe spate și înfulec lichidul care mă face să mă strâmb. Trântesc paharul pe bar și îi prind marginea cu ambele mâini în timp ce capul îmi se învârte.

"Ușor, domnișoară. Să nu-ți rănești pielea acuma." spune un tip la întâmplare, aruncând o privire spre mâna mea strânsă puternic pe pahar.

"Pleacă!" țip.

Tipul își ridică palmele în sus și se întoarce.

Mulțimea urlă un nume când DJ-ul trece la o altă melodie. Sunetul ritmat mă îndeamnă să încep să mă mișc mai mult decât doar din șolduri. Îmi pun mâinile pe genunchi, îmi cobor spatele, îl arcuiesc ușor, apoi îmi răsucesc șoldurile pe ritm. Chlo a avut dreptate. Mă simt bine. Mă simt mai ușoară, iar capul nu mi se mai umflă de gânduri legate de trecut. Preston poate să se ducă la naiba. În seara asta, o să mă distrez mai mult ca niciodată.

Adunându-mi toată prezența de spirit, cer încă un pahar. Se face foarte cald aici. Caut cu privirea prin încăpere după Chlo. E probabil undeva vânând -

"Ce bei?"

Mă opresc din mișcare și îmi înclin capul pentru a mă uita la bărbatul al cărui piept este presat de coasta mea. E el! Bărbatul mai în vârstă cu trup trăsnet. De ce stă atât de aproape? Dau să mă îndepărtez, dar picioarele îmi tremură, obligându-mă să mă sprijin de el.

Își înfășoară mâinile în jurul taliei mele și mă ghidează spre scaunul de la bar. "Cred că orice ai bea nu este o alegere tocmai bună. Ești beată."

"Poate că sunt beată, dar nu suficient cât să-ți suport compania", îi arunc o replică tăioasă.

"Slavă Domnului. Mă îndoiesc că vreau să am de-a face cu o femeie beată în seara asta", răspunde el la fel de tăios, dar buzele îl trădează, zbătându-se într-un zâmbet. Chlo a avut dreptate. E grozav, iar ochii lui... aș putea să mă înec în profunzimea lor plină de suflet.

"Balezi", spune el cu un râs gutural. "Aia e aprobare ce deslușesc în ochii tăi?"

Fața mi se înroșește. O simt arzând de jenă. Îmi sunt emoțiile atât de evidente?

"E scris clar pe fața ta. Mă studiai din ochi."

Dau ochii peste cap, sarcastică. "Nu te flata."

El râde. "E-n regulă dacă decizi să nu recunoști. Știu ce am văzut și e suficient pentru mine ca să rămân prin preajma ta."

"Soția ta știe că ești aici?"

Fața lui capătă o expresie îndurerată. Îl privesc cum își apleacă capul și își masează lent degetul inelar. Există un inel acolo, așa că de ce se poartă ca și cum i-aș fi tras un șut fix în testicule?

"E moartă. A murit cu mult timp în urmă."

Privirea mea coboară la mâna lui și la inel. El expiră încet, îndreptându-se. Cunosc durerea. O pot simți oriunde. Chiar acum, acest bărbat nu doar că poartă durere, ci este îmbibat de ea. Probabil că a fost extrem de îndrăgostit. Probabil ca părinții mei. Cei doi mă fac adeseori să vreau să mă târăsc într-un colț și să mă ascund. Mereu se ating, își spun rahaturi siropoase și joacă jocuri răsuflate.

"Îmi pare rău."

Își ridică bărbia. "Chiar îți pare?"

Ridic din umeri. "Nu aș fi spus asta dacă nu gândeam. Îmi pare rău că ți-ai pierdut soția."

"Ai mai pierdut pe cineva până acum?"

"Pierdut – ca și pierdut definitiv?"

El chicotește. "Da. Pierdut definitiv."

"O despărțire se pune?"

Urmează o scurtă pauză urmată de o clătinare din cap. "Presupun? E asemănător cu a pierde pe cineva. Înseamnă că persoana respectivă nu mai face parte din viața ta și nu mai împarte nimic cu tine."

"Cam asta este. Mă îndoiesc că vom mai împărți ceva de acum înainte. Sinceră să fiu, nici nu-mi mai doresc asta."

"Deci a fost decizia ta atunci?"

Aprob din cap.

"A fost de comun acord?"

Mesajele text și apelurile. Și of, ieri am găsit o floare și o bijuterie într-o cutie în mașina mea. E clar că nu e de comun acord.

"Nu."

"Ar fi nebun să te lase să-i scapi printre degete fără a lupta."

Îi arunc o privire piezișă. "Ce vrei să spui?"

Dă din umeri. "Încă ajung să te cunosc. Ce-ar fi să-mi pui întrebarea asta după o – să zicem o săptămână?"

Vreau să râd, dar expresia lui serioasă îmi înghite hohotul în stomac. Nu glumește.

"Este destul de îndrăzneț din partea ta. Crezi că o să ne mai vedem după seara asta? Nu-mi place barul ăsta și mă îndoiesc că o să mă mai întorc pe aici."

"Mai sunt și alte baruri."

"Știu. Spun doar că sunt șanse mari să nu mai dăm ochii unul cu celălalt."

"Putem găsi o cale să funcționeze. Nu ești de acord?"

Fac o pauză de un minut pentru a-mi aduna gândurile. Pe lângă faptul că e uluitor de frumos, este cumsecade și un domn desăvârșit. Când am căzut în brațele lui, nu și-a permis ca mâna lui să coboare mai jos de talia mea. Majoritatea bărbaților ar fi profitat de ocazie pentru a mă pipăi și a se freca de posteriorul meu. Dar e bătrân. Bătrân ca tata, poate chiar mai mult decât el.

"Câți ani ai?"

"Am 45 de ani", spune el fără ezitare.

Tata are 47 de ani. Doi ani distanță. Asta n-o să meargă. Stai... mă cam duc prea departe. Dar dacă el doar vrea să fim prieteni?

"Te încrunți. Te deranjează vârsta mea?"

Pot simți incertitudinea din vocea lui. Arunc o privire la mulțimea care dădea pe dinafară și apoi înapoi la el. Cu siguranță nu este aici pentru prietenie – nu cu privirea aia – cu ochii lui colindând pe fața mea, oprindu-se la buzele mele și apoi coborând din nou spre ochii mei.

Fiecare părticică din mine devine conștientă de el. Bătăile inimii mele se accelerează, și până și respirația îmi iese ceva mai precipitată decât în mod normal.

Pentru o scurtă clipă, îmi imaginez un milion și una de feluri în care și-ar putea plimba mâinile pe pielea mea. Va fi blând? Brutal? Dominator?

Va acorda oare atenție celei mai ascunse părți din mine?

Îmi închid ochii în timp ce o imagine cu Preston și cu mine făcând dragoste îmi plutește la suprafața minții. Au fost momente în care nu îmi doream altceva decât să mă închid în baie până pleca. Eram îndrăgostită, așa că nimic din toate astea nu contase, pentru că am găsit o modalitate de a face relația să funcționeze.

"Hei." Respirația lui mentolată îmi adie peste față.

În fierbințeala momentului, gura mea devine dureros de conștientă de buzele lui pline. Muzica se estompează și mintea mea se inundă cu o imagine inventată cu el dezbrăcat. Îmi strâng coapsele, recunoscătoare pentru luminile slabe care ascund mișcarea.

"Nu mi-ai răspuns la întrebare. Te deranjează vârsta mea?" Îmi ia mâinile într-ale lui și îmi mângâie palmele cu degetele lui mari. "Pentru că dacă nu, mi-ar plăcea să dansez cu tine."

Pielea mi se face de găină. Cererea lui eclipsează toate gândurile care îmi trec prin minte.

Ochii lui mă sfredelesc cu emoție pură. Nevoie? O rugăminte? Teamă?

"Te rog?" Șoptește cuvintele, cu degetele încolăcite prin ale mele.

Capul meu aprobă subtil înainte să pot rosti cuvântul care se forma pe vârful limbii.

"Habar n-ai cât de entuziasmat sunt că te-am cunoscut", spune el, trăgându-mă ușor în sus, direct în brațele sale primitoare.

Nici măcar nu-i știu numele, iar corpul meu tânjește deja să fie încolăcit în jurul lui. Nu așa îmi imaginasem seara asta. Și sincer vorbind, asta e departe de ce mă așteptam.