SLOANE

"Ești cea mai frumoasă femeie de aici. Părul tău... ce culoare are?"

Mă înroșesc la compliment. "Blond arămiu."

Își ridică mâna și își strecoară degetele prin părul meu, masându-mi scalpul. E liniștitor. Mă las purtată de atingerea lui, iubind fiecare clipă.

"Nu am mai auzit o denumire ca asta. Îmi place. Ador părul tău."

"Ce altceva îți mai place?" întreb eu, cuibărindu-mi capul în scobitura gâtului său. Nu e o melodie lentă, dar, oricum ar fi, ceea ce se înfiripă între noi nu are nevoie de ajutor ca să se manifeste. E atât de real și atât de simplu.

"Zâmbetul tău. Când am intrat pe ușă mai devreme și te-am surprins încruntată, mi te-am imaginat zâmbind, iar imaginea pe care am creat-o nu este diferită de ceea ce am văzut până la urmă. Zâmbetul tău este terapeutic. E ca un far într-o pădure întunecată. O expresie blândă care este capabilă să preschimbe totul în ceva strălucitor."

"Acum exagerezi." Râd ușor, dar inima îmi tresaltă de bucurie.

Își coboară fața și mă sărută pe cap, îngropându-și nasul în părul meu. Când vorbește, cuvintele îi sunt înăbușite, dar le aud tare și clar.

"Nu exagerez. Din contră, n-o spun suficient de des."

Rămânem îmbrățișați pentru următoarele treizeci de minute, mișcându-ne pe muzică și cântând alături de mulțime. Nu știe o parte din versuri, dar fredonează, ochii lui arzând cu o intensitate care îmi înmoaie picioarele.

"Spune-mi numele tău." Mă uit fix în ochii lui, clipind când privirea îmi coboară spre buzele lui. Ce va face dacă mă voi lăsa spre el și le voi gusta?

"Nu."

Sunt luată prin surprindere de răspunsul lui. Mă încrunt, privind cu atenție fața lui. "De ce?"

Mă învârtește și îmi face cu ochiul cu un rânjet jucăuș întinzându-i-se pe buze. "Pentru că vreau să ne revedem. Îmi place compania ta."

"Îți este dor de soția ta? Te – te mai gândești la ea?"

Nu știu de unde a apărut asta. Îmi întredeschid buzele, încercând să iau cuvintele înapoi și să îmi cer scuze, dar expresia lui îmi spune că le-a auzit.

Se retrage ușor, dar tot își ține brațele în jurul taliei mele. Un mușchi îi zvâcnește la maxilar. "Da."

Da?

Acel da înseamnă că îi e dor de ea sau că se mai gândește la ea?

Mâinile lui coboară pe șoldurile mele. Le strânge ușor, apoi își lipește fruntea de a mea.

"De ce ai venit aici în seara asta?"

Drăguț. Încearcă să schimbe subiectul. "Nu a fost ideea mea. Chlo, cea mai bună prietenă a mea, a sugerat că ar fi bine să-mi înec regretele în alcool."

"Și cum funcționează pentru tine?"

Singurul lucru de care sunt beată este senzația mușchilor lui tari lipiți de mine. În ciuda materialului gros al smochingului său negru, încă pot simți cât de solid este. Chlo îmi ceruse să mi-l imaginez într-un tricou mulat. Chicotesc când îmi amintesc cum reacționase la vederea lui lângă ușă, mai devreme.

Un tricou tot ar ascunde ce-i mai bun. Mi-l imaginez gol. Expus complet în fața mea. Gândul îmi trimite o descărcare erotică prin tot corpul. Am nevoie de o pauză și apoi de încă un pahar, poate. Orice pentru a potoli această fiară, această nevoie de a mă arunca peste trupul unui bărbat străin.

"Mă simt mai bine. Dar pentru cât timp?"

Un amestec bizar de durere și înțelegere i se strecoară în ochi. Mă surprinde cât de bine îl pot citi.

"L-ai iubit?"

Mi se pune un nod în stomac la auzul întrebărilor. Iubire. Nu doar că l-am iubit pe Preston, ci i-am oferit totul.

"Mai mult decât ar fi trebuit. A fost bărbatul visurilor mele până când am realizat că era, de fapt, un coșmar. L-am tolerat atât de mult timp încât, în ziua în care am decis să mă despart de el, m-am simțit de parcă aș fi... N-am simțit nimic pentru el. Mai degrabă, m-am simțit ușurată."

Suntem din nou la bar acum. Habar n-am cum de am ajuns aici. Barmanul îmi strecoară un pahar. Fără să pun întrebări, îl iau și-l înghit dintr-o dată.

"Încă unul." Îmi mut atenția spre străin. "Tu nu bei?"

El zâmbește. "Unul dintre noi trebuie să rămână întreg la minte."

Același lucru pe care i l-am spus lui Chlo. Iar răspunsul ei fusese - Bea. "E mai distractiv dacă ne facem praf amândouă."

Buzele i se curbează într-un zâmbet. "Corect!"

În timp ce muzica și oamenii forfotesc în jurul nostru, continuăm să vorbim despre lucruri mărunte în timp ce dăm pe gât tot mai multe shot-uri. Mă face să râd atât de tare încât mă doare burta.

"Vezi pe tipul de-acolo? Cred că o s-o cucerească pe fata aia", spune el, cu privirea îndreptată spre un colț al camerei.

"De unde îți dai seama?" întreb eu, urmărindu-i privirea.

El râde. Râd și eu. Câteva capete se întorc, dar nu ne oprim. Pe măsură ce alunec de pe scaun, îndoindu-mă de spate, râd și mai tare.

"Haide, hai să dansăm din nou", spune el, făcând semn din cap spre mulțime.

Îmi place să stau aici și pur și simplu să discut cu el. "Sunt curioasă unde duce ușa aia", spun, făcând semn spre ușă. Am încercat să citesc semnul mai devreme, înainte să se plimbe de parcă ar deține locul.

Se apleacă. "Ce-ar fi să mergem să aflăm?"

***

"Apă?" mă întreabă el câteva minute mai târziu, oferindu-mi o sticlă cu apă.

O iau și dau gata sticla din câteva înghițituri. Capul îmi se învârte din nou. Chiar n-ar fi trebuit să mă duc pentru încă un rând la bar.

"Ești bine?"

Îmi duc mâna la cap și îmi masez ușor scalpul de parcă asta m-ar opri să mă tot învârt în cerc prin încăpere. Suntem așezați pe o bancă de piatră în ceea ce pare a fi o grădină. Coapsele ni se ating de fiecare dată când vreunul dintre noi se mișcă, iar rezultatul e o senzație ce-mi străpunge corpul, iar și iar.

Nu vreau ca seara asta să se termine. Mă distrez atât de tare și, totuși, pentru o secundă, gândul la vârsta lui îmi trece prin minte. Dacă va vrea să ne revedem, mă îndoiesc că voi avea curajul să spun nu.

"Sunt bine."

Mâna lui o înlocuiește pe a mea. Îmi masează capul, luându-și tot timpul din lume pentru a desface toate nodurile de tensiune care se adunaseră. Îmi pun capul pe pieptul său lat. Fir-ar, când și-a dat jos sacoul? Îi pot simți pieptul gol de când și-a desfăcut câțiva nasturi. Și, Dumnezeule, este cel mai delicios lucru pe care l-am simțit vreodată. Îmi las buzele să mângâie pielea expusă, învârtindu-mi limba pe ea.

El nu-mi mai mângâie capul, iar mâinile îi coboară pe umerii mei. O parte din mine se așteaptă să-mi spună să mă opresc, dar mă surprinde când îmi cuprinde fața și îmi linge buzele inferioare cu limba lui fierbinte. Scot un geamăt în timp ce continuă să mă tachineze, trupul meu luând foc pe măsură ce pasiunea se răspândește ca un foc de sălbăticie. E atât de bine. Mult peste ce mi-aș fi imaginat.

"Am tânjit să fac asta toată noaptea, Îngerule." Respiră pe buzele mele întredeschise, înainte să le revendice într-un sărut care îmi zguduie toți nervii.

Îi răspund la sărut cu o fervoare necunoscută. Gustul lui, Dumnezeule, căldura. Sfinte Sisoe! Centrul meu pulsează de încântare. Vreau mâinile lui pe sânii mei, pe șoldurile mele și în centrul meu. Vreau să mă atingă peste tot.

Se mișcă încet, luându-și tot timpul din lume pentru a-mi aprinde corpul. Mâinile lui alunecă de-a lungul maxilarului meu, apoi le strecoară spre urechi și îmi mângâie lobii moi. "Dumnezeule, ești incomparabilă", îmi șoptește el pe piele și își înfige ușor dinții în osul gâtului. În loc de o fulgerare de durere, senzația se intensifică și îmi strâng coapsele, împingându-mă înainte.

"Răbdare", rostește el răgușit, cu ochii dansând de ștrengărie și pasiune. Una care o oglindește pe cea pe care o simt eu în acest moment.

Omul ăsta oare știe ce influență are asupra mea? Chiar acum, dacă îmi cere să sar, îl voi întreba cât de sus? Nu știu dacă e de la alcool sau din cauza faptului că mi-am imaginat cum ar fi să las un bărbat ca el - atrăgător, fermecător ca dracu', și un adevărat gentleman - cum ar fi să fac mai mult decât doar să-l sărut?

Ca pentru a-mi răspunde la întrebare, îmi prinde în palme sânii îndurerați prin materialul de dantelă al bluzei, rulându-mi sfarcurile cu degetul arătător. Îmi ridic privirea pentru a i-o întâlni pe a lui și aproape iau foc de la intensitatea din ochii lui albaștri.

Arcuindu-mi spatele, îl invit să-mi tragă bluza în sus și să se înfrupte din –

"Nu aici", spune el, trăgându-se înapoi.

Îmi vine să urlu la el pentru că a îndrăznit să se oprească. Ce naiba?!

"Ce - unde - de ce te-ai oprit?" Vocea îmi cedează.

Îmi aranjează bluza și mă trage în sus, drept în brațele lui.

"Ăsta e un spațiu deschis, și oricine ne-ar putea surprinde. Nu vreau asta. Nu vreau să te vadă nimeni dezgolită și gemând de extaz. Vreau să mă scald în asta de unul singur."

Sfinte căcat! Omul ăsta trebuie să fie un zeu, pentru că sunt complet nebună după el. Și mă îndoiesc că-i din cauza alcoolului.