Sar din somn când îmi aud alarma ciripind pe noptiera de lângă mine. Întind mâna și bâjbâi după telefon; cu ochii încă închiși, reușesc să-l găsesc și să amân alarma. Ahh, liniște. Fix când sunt pe cale să ațipesc din nou, îmi amintesc că e prima mea zi la noul loc de muncă, și sar din pat plină de entuziasm. Era șapte și patruzeci și cinci de minute, iar eu trebuia să fiu acolo la ora nouă. Mulțumită că am suficient timp, mă târăsc spre baie să fac un duș și să mă pregătesc.

Mă holbez la reflexia mea din oglindă în timp ce mă spăl pe dinți. Ochii injectați din cauza lipsei de somn și un weekend de băut la greu mă făceau să arăt ca ceva scos din Noaptea Morților Vii. După un duș fierbinte și două căni de cafea tare, mă simțeam ceva mai bine. Încercam să mă conving că fluturii din stomac nu erau din cauza emoțiilor. De ce aș fi emoționată? Pot să fac treaba asta și-n somn. Of, fluturii îmi explodează din nou în stomac la gândul că merg la muncă.

Îmi aplicam rimelul când ușa dormitorului se deschide brusc, iar Elle intră, cu Beatrice pe urmele ei. Tresar la intruziune și îmi dau cu rimel pe toată pleoapa, distrugându-mi fardul pe care mi-a luat vreo zece minute să-l estompez.

"Unde în cele șapte regate ale IADULUI ai fost?!" Răcnește Elle fixându-mă cu privirea, cu ochii mari și părul ciufulit de la somn.

"Seraphina, am fost îngrijorate la culme! Am crezut că ți s-a întâmplat ceva groaznic!" Mă ceartă Beatrice.

"Iisuse Hristoase, m-ați speriat de m-am căcat pe mine. Și mi-ați stricat și rimelul!" Mă plâng enervată, luând un bețișor de urechi pentru a îndepărta pata neagră de pe pleoapă.

"Dă-l dracu' de rimel! Unde pula mea ai fost tot weekendul? Am crezut că l-ai adus pe tipul ăla bun cu care ai plecat înapoi la apartament, dar nu erai acasă." Explică Beatrice, apropiindu-se să se așeze pe patul meu. "Apoi ne-am gândit că poate ai mers la el și te vei întoarce sâmbătă, dar n-ai apărut, iar telefonul tău era închis."

"Ai idee cât de speriate am fost? Ne gândeam că zaci cu fața-n jos într-un șanț pe undeva", adaugă Elle, punându-și mâinile în șolduri pentru a-și ilustra iritarea.

"Ar fi trebuit să vă gândiți la asta înainte să mă lăsați să plec cu un străin. Ce dracu' a fost în mintea voastră de m-ați lăsat să plec cu un tip oarecare?"

"Păreați foarte atrași unul de celălalt, și el era super bun, așa că ne-am gândit că v-ați dus să o faceți puțin", spune Beatrice ridicând din umeri și rânjește. "Apropo de asta, cum a fost sexul? Trebuie să fi fost bun, dacă nu te-a lăsat să pleci tot weekendul."

"O, Doamne!" Iau o perie și o arunc spre ea, pe care o eschivează cu abilitate și rânjește, destul de mulțumită de sine. "Știți de ce nu m-am întors sâmbătă. Să vă spun de ce — pentru că am fost în Vegas."

"Vegas?" Spun ele la unison, iar eu aprob. "Adică în Vegas..."

"Da! Vegas, ca în Las Vegas, Nevada!" Elle se uită la Beatrice, care se holbează la mine cu gura căscată. "Nu-mi amintesc niciun căcat. Eram atât de beată încât am ajuns cumva într-un avion privat care zbura spre nenorocitele de State."

"Cu tipul ăla?" Întreabă Elle, cu o expresie uimită pe față.

"Da, cu tipul ăla", spun, trăgându-mi pe mine topul negru de dantelă. "Asta nici măcar nu e partea cea mai rea, oh, nu, se îmbunătățește. Am fost căsătoriți de Elvis. Gen, căsătoriți legal."

Liniște.

Se holbează amândouă la mine. "Tu... te-ai căsătorit?" Se bâlbâie Elle, clătinând din cap. Eu încuviințez și îmi aplic rujul.

"Deci, stai să văd dacă am înțeles bine. Ai întâlnit un tip bun într-un club, care a zburat cu tine în jetul lui privat în Vegas și te-a luat de nevastă?" Eu aprob, iar ea chicotește și se scarpină la nas. "Spune-mi că măcar ai dat-o?"

"Beatrice!" Exclam, dându-mi ochii peste cap, și arunc o sticluță de primer în ea; cade pe pat și râde cu poftă.

"Seraphina. Cine e tipul ăsta?" Întreabă Elle, iar eu ridic din umeri. Iau cardul lui de vizită de pe masă și i-l întind.

"Nu știu cine e. Tot ce știu e numele lui, Julian Declan ceva."

Elle se holbează la card, iar ochii i se fac mari. "O, Doamne. Seraphina…" Gâfâie Elle, holbându-se la cardul din mâna ei și se uită la mine. "Julian Declan Sterling! Cu el ești căsătorită?"

"Nu cred așa ceva!" Urlă Beatrice, sărind în picioare și smulgându-i cardul lui Elle. "Știam eu că-l recunosc! O, Doamne. Sera, ai habar cine este tipul ăsta?"

Ridic din umeri și dau din cap, holbându-mă la amândouă nedumerită. "Nu, ar trebui?"

"Ăă, da!" Strigă amândouă deodată, făcându-mă să tresar.

"Tu, dintre toți oamenii, ar trebui să știi, Seraphina! E un arhitect renumit, iar omul este și miliardar! E cel mai atrăgător și cel mai căutat CEO din țară. Uite, el e, nu?" Îmi arată o poză pe telefonul ei, iar eu aprob din cap.

Mă încrunt și mă uit de la una la alta. Începea din nou să mă doară capul. De-asta mi s-a părut cunoscut. L-am văzut prin reviste. O, rahat. "Da, el e."

"O, Doamne, norocoaso!" Beatrice sare pe patul meu. "Nu numai că te-ai culcat cu el, dar ești și măritată cu un miliardar, Seraphina!" Îmi dau ochii peste cap și îmi iau sacoul. "Nu-mi vine să cred."

"Iisuse. Nu o scot la capăt cu voi două. Trebuie să merg la muncă. Nu vreau să întârzii în prima mea zi."

"Nu pleca. Acum ești bogată." Cântă Beatrice, sărind pe patul meu și dansând.

"Beatrice, dă-te naibii jos de pe patul meu! Abia l-am făcut." O apuc de picior; trag de el, iar ea se dezechilibrează și se rostogolește de pe pat.

"Au. Cred că mi-ai rupt curul." Se bosumflă ea, frecându-se ușor la spate.

"Trebuie să plec. Deja sunt în întârziere. Fă-mi nenorocitul de pat." Spun aruncându-i perna în cap și ieșind din dormitor.

"Da, doamnă Sterling", strigă Beatrice și chicotește când îi arăt degetul mijlociu, în timp ce mă îndrept spre ușa de la intrare. Nici nu mă pot gândi acum la tot fiasco-ul cu Declan. Mintea îmi era o harababură totală și sunt destul de sigură că încă sunt puțin beată. Trebuie să mă concentrez asupra carierei mele dacă vreau vreodată să ajung arhitect. Abia îmi mai amintesc cum să-mi scriu numele în momentul ăsta. Nu mai beau niciodată.

Ajung la muncă cu cinci minute înainte de termen. Vă rog să nu mă întrebați cât de repede conduceam ca să ajung la timp, pentru că mă aștept la destule amenzi pentru viteză în cutia poștală.

"Seraphina." Mă întorc când îmi aud numele și o văd pe fata care m-a întâmpinat ultima oară când am venit. Penelope, cred că o chema.

"Eu sunt Penelope. Dacă ești gata, hai să-ți arăt mai întâi biroul, iar apoi putem să trecem prin programul domnului Sterling pentru ziua de azi."

"Da, desigur. Sună bine." O urmez prin ușile de sticlă și trecem printr-un birou open space, cu mai multe separeuri sofisticate, computere de înaltă tehnologie cu două monitoare, care sunt folosite pentru realizarea schițelor.

"Deci, acesta este biroul tău și știi deja unde se află biroul domnului Sterling." Dau din cap, zâmbind, ochii mei studiind încăperea, în timp ce ea continuă să vorbească într-una despre programul lui. "Este foarte pretențios și îi plac lucrurile făcute într-un anumit fel. De exemplu, își bea cafeaua neagră, cu lapte degresat separat, pregătită pe birou la șapte și patruzeci și cinci de minute. Mănâncă un covrig cu susan și somon afumat, și cremă de brânză degresată, la ora opt în fiecare dimineață, cu religiozitate."

"Am înțeles."

"Excelent. Un sfat util: muncește foarte mult, practic non-stop. Așadar, este adesea destul de morocănos pentru că e obosit. Dacă îl vezi slăbindu-și cravata și masându-și tâmplele, înseamnă că e furios; stai departe dacă nu te cheamă el. Dacă o face— nu vorbi. Am descoperit că datul din cap ajută. Nu intra în biroul lui fără să bați la ușă; așteaptă să-ți facă semn să intri. E clar?"

Mă uit spre biroul gol și înghit în sec. O, Doamne, omul ăsta pare un adevărat psihopat. Cu siguranță va fi o nebunie să lucrez pentru el. O urmez pe Penelope înapoi în biroul open space. "Ei bine, cred că ai cam înțeles despre ce e vorba. Sunt sigură că o să vă înțelegeți de minune. Ar trebui să iasă de la ședință în scurt timp și putem merge să facem cunoștință." Explică Penelope în timp ce ne îndreptăm spre zona de bucătărie, unde sunt aparatele de cafea și frigiderele pline cu băuturi, și rafturile cu gustări. Cel puțin au grijă de angajații lor.

Îmi savuram latte-ul cu caramel și analizam oamenii, când Penelope a venit țopăind. "A ieșit de la ședință. Haide să mergeți să faceți cunoștință." Aprob și o urmez prin birou spre cabinetul CEO-ului. Eram cu adevărat confuză de fiecare dată când spunea cuvintele 'să faceți cunoștință', ca și cum nu m-aș fi întâlnit cu el la interviu. Poate că a uitat.

Intrăm în biroul unde avusesem interviul cu vulpea argintie. Tabloul de pe perete mi-a atras atenția, și îl admiram când am auzit-o, vag, pe Penelope pronunțându-mi numele. "Domnule Sterling, ea este noua dumneavoastră asistentă executivă, Seraphina." Mă întorc și mă uit la el. Mai întâi ni se întâlnesc ochii. Îmi las privirea să-i cutreiere lungimea corpului, iar inima îmi cade în stomac.

"Tu.""