Vicky se bucurase de o zi liberă; își petrecuse ziua în fața calculatorului. Clara îi amintise că mai erau și alți oameni pe planetă și că era drăguț să se vadă față-n față cu ei. Vicky primise comentariul cu relaxare. Avea și mâine zi liberă, urmând să ia masa de seară cu fratele ei și familia acestuia. Asta se punea drept socializare în viața reală. Ca să nu mai vorbim de faptul că avea parte de destui oameni reali atunci când muncea. Apelurile de la tatăl ei încetaseră să mai apară, spre ușurarea lui Vicky. Deoarece era neobișnuit ca el să renunțe atât de ușor, Vicky îl sunase pe fratele ei și se asigurase că nu plănuia un fel de reuniune la cină. Carter i-a promis că n-ar putea să-i facă niciodată o asemenea figură, și a adăugat că nu și-ar fi pus fiii în mijlocul unei astfel de confruntări. Ea l-a crezut și aștepta cu nerăbdare cina. După ce își petrecuse o mare parte din zi în fața computerului, a decis că trebuia să schimbe un ecran cu altul. A comandat pizza și a început să caute ce film avea chef să vadă. Telefonul i-a sunat și a răspuns fără să se uite cine o căuta.

"Alo," a spus ea.

"Bună, Vicky," a spus Rachel.

"Bună, șefa, totul în regulă?" a întrebat Vicky, știind că șefa ei nu o suna niciodată decât dacă avea nevoie.

"Știu că ar trebui să fii liberă mâine, dar, n-ai putea totuși să vii? Îți voi da vinerea liberă în schimb," a spus Rachel.

"La ce oră aveți nevoie de mine? Iau cina cu fratele meu și familia lui, dar aș putea lucra imediat după ce terminăm," a spus Vicky.

"Oh, ești un înger. Doar vino când poți. Ne vom descurca până atunci," i-a spus Rachel.

"Sper că nu e nimeni bolnav. M-aș lipsi bucuroasă de-o răceală," a spus Vicky.

"Nu, nu-i nimeni bolnav. Clubul de joi a cerut să fie servit de tine. Aparent, te-au plăcut. N-au mai cerut niciodată o chelneriță anume până acum." Vicky nu știa cum se simțea în privința asta, dar trebuia să recunoască că bacșișul fusese uluitor și că acei bărbați nu fuseseră chiar atât de răi.

"Drăguț. O voi lua ca pe un compliment. Voi încerca să ajung cât de repede pot mâine."

"Nu te grăbi, bucură-te de niște timp petrecut cu familia ta," i-a spus Rachel.

Când Vicky a sosit a doua zi la casa fratelui ei, ușa a fost deschisă de Sebastian.

"Bună," a spus Vicky surprinsă.

"Bună, Vicky. Sper că nu te deranjează că m-am alăturat și eu la cina în familie. M-a invitat Carter, dat fiind că a trecut ceva vreme de când n-am mai avut ocazia să ieșim împreună," a spus Sebastian în timp ce a lăsat-o să intre.

"Nu, deloc, Sebastian. Tu ești parte din familie," a spus ea. "Unde se ascunde fratele meu?"

"Gemenii ambii au avut... eh... incidente cu scutecele. I-am lăsat pe părinți să se ocupe de asta, iar eu m-am oferit voluntar să fiu cu ochii pe grătar și să mă ocup de ușă," a spus Sebastian. Vicky a râs.

"Și eu aș fi făcut același lucru," a recunoscut ea. "Deci, cum e viața ca mare detectiv?" a întrebat ea în timp ce mergeau pe terasa din spatele casei, cu vedere la o curte perfect adaptată pentru copii.

"Nu e cu mult mai diferită față de statul pe patrulă," a spus el.

"Daaaa, sigur, asta spui din modestie. Ai ajuns detectiv cu un motiv și vreau să cred că vor să te folosească pentru acele abilități," a spus ea, lovindu-l ușor cu cotul.

"Da, e chiar formidabil," a recunoscut el rânjind. "Și îți mulțumesc de ajutorul la primul meu caz. Știu că am mai spus-o, dar chiar apreciez asta și voi trimite mai multă muncă de genul spre tine, ori de câte ori voi putea."

"Nicio problemă. A fost distractiv. Și eu îți mulțumesc, e plăcut să am ocazia să fac munca pe care o iubesc măcar din când în când," i-a spus ea.

"Cine știe? Dacă reușim să te aducem ca un consultant obișnuit, s-ar putea chiar să poți să renunți la jobul din barul ăla."

"Voi accepta bucuroasă orice fel de muncă de la departamentul de poliție. Dar să recunoaștem, n-o să poată niciodată nici măcar să se apropie de suma pe care o câștig la "The red lady"," i-a spus ea.

"Banii nu sunt totul, Vicky. Nu este un loc sigur de muncă," a subliniat el.

"Acum suni exact ca fratele meu," a spus ea.

"Cine sună ca mine? Unde îl pot găsi pe acest geniu printre bărbați?" a spus fratele ei, apărând cu câte un băiețel pe fiecare braț. Păreau proaspăt ieșiți din baie.

"Iată nepoțeii mei preferați!" a spus Vicky, grăbindu-se să-i salute. Liam era cel extrovertit, s-ar fi cuibărit în brațele oricui s-ar fi oferit. Aiden era cel timid. Preferă să stea mai pe lângă tații săi. Singura lui excepție era Vicky, care cumva reușise să-l câștige de partea ei. Imediat ce a văzut-o, a început să se zbată în brațele tatălui său și a întins mâinile spre ea.

"Nu știu cu ce l-ai mituit, dar te rog ia-l pe maimuțoiul ăsta nebun," a râs fratele ei. Vicky a acceptat bucuroasă și l-a pus pe Aiden pe șold. S-a cuibărit mai aproape de ea, iar ea s-a bucurat de alintare la fel de mult ca el.

"Hei, Vicky," a strigat Blake în timp ce li s-a alăturat. I-a dat o îmbrățișare așa cum a putut mai bine. "N-a durat mult până micuța maimuță să se agațe de tine," a adăugat el.

"Aiden este sufletul meu pereche," a spus Vicky.

"Despre ce vorbeați voi doi înainte să vă întrerup?" a întrebat Carter.

"Încercam s-o conving pe Vicky că ar trebui să renunțe la jobul din bar," a spus Sebastian.

"Iar eu îi spuneam lui Sebastian că nu am s-o fac. Plata este prea bună, iar mie de fapt chiar îmi place munca. Orarul mi se potrivește," le-a spus ea.

"Lăsați-o în pace. Știe ea ce face," a spus Blake, în timp ce întorcea burgerii.

"Mulțumesc, ești fratele meu preferat," i-a spus și l-a pupat pe obraz.

"Hei, hei. Eu sunt fratele tău preferat, și te rog nu te duce să-l giugiulești pe soțul meu," a spus fratele ei, apropiindu-se să îi dea soțului său un sărut corespunzător. Cu aceasta, subiectul de conversație s-a schimbat, spre ușurarea lui Vicky. S-au așezat să mănânce, iar gemenii au împărțit un hamburger dezasamblat. Cea mai mare parte a ajuns pe jos sau în părul lor. Blake făcuse cheesecake la desert, și Vicky a reafirmat că el era fratele ei preferat.

"Trebuie să plec," a spus Vicky în cele din urmă, după ce terminase cea de-a doua porție de cheesecake.

"Așa de curând? Mă gândeam că o să ne ajuți să-i punem pe copii la culcare și apoi am putea să deschidem vinul și berea și să avem conversații de adulți," a spus Carter.

"Scuze, m-au chemat la muncă în seara asta. Voi lăsa restul pe altă dată. M-am simțit extraordinar, la fel ca întotdeauna," le-a spus ea.

"Te pot duce eu," s-a oferit Sebastian. Vicky nu a văzut o cale de a refuza.

"Mersi," a zis ea. Și-a luat la revedere de la fratele ei, de la Blake și de la gemeni și i-a zâmbit lui Sebastian, când i-a deschis ușa la mașină.

"Știu că nu e de datoria mea să-ți spun unde poți și unde nu poți lucra," a spus el după ce dăduseră o bucată de vreme la drum.

"Nu e problemă, Sebastian. Știu că o faci pentru că îți pasă. E drăguț din partea ta. Dar sunt deja adultă, mă pot descurca și singură," i-a spus ea. El i-a aruncat o privire laterală.

"Nu sunt chiar atât de orb, Vicky. Știu că ești adultă," a spus el. Modul în care a spus-o a stârnit ceva adânc în stomacul ei. Nu știa dacă de vină a fost combinația cu privirea aruncată în treacăt sau felul în care a pus accentul pe cuvântul "adultă". Dar nu a sunat ca o remarcă inocentă. "Știi, unii dintre cei care sunt patronii barului unde lucrezi sunt sub investigația departamentului meu. Doar că nu vreau să-ți citesc numele într-unul dintre rapoarte," a spus el. "Să-l luăm pe Vidar Grims, de exemplu. Încercăm să-l prindem de ani de zile, dar ori de câte ori încercăm să-l arestăm, mâinile lui sunt curate lacrimă," a pufăit Sebastian. Vicky s-a rigidizat puțin. Mai bine nu-i spun că Vidar m-a dus cu mașina până acasă astă seară, s-a gândit Vicky.

"Apreciez că îmi spui asta. Dar ei sunt doar clienți. Intră, le aduc de băut și de mâncare, lasă bani și pleacă. Aici se oprește relația mea cu ei. Uneori mai zâmbesc și le mai spun câte ceva amabil, și asta e tot," i-a spus ea. El a oftat și a dat din cap a aprobare. Aproape ajunseseră la bar. Sebastian a oprit mașina suficient de aproape încât ea să poată vedea intrarea și s-a întors spre ea.

"Sună-mă când ieși de la muncă și voi veni să te iau," a spus el.

"Sebastian, asta nu va fi până noaptea târziu sau dimineața devreme, depinde dacă Rachel va avea nevoie de ajutor la număratul banilor. Voi lua autobuzul," a spus ea.

"Fie. Atunci lasă-mă să te scot la cină data viitoare când ai seara liberă."

"Cină, însemnând...?"

"O întâlnire, te invit la o întâlnire, Vicky. Și, înainte să zici ceva, mi-a dat liber la asta Carter," i-a spus el cu un zâmbet ce i se juca pe buze. Vicky nu a știut ce să creadă sau cum să reacționeze. Acesta era Sebastian, marea iubire din liceu, cel mai bun prieten al fratelui ei, și un specimen masculin absolut superb.

"Bine," a spus ea. "Ești liber mâine?" El a râs.

"Nu pierzi timpul deloc, nu-i așa?" Ea a dat din umeri.

"Am primit mâine liber de vreme ce lucrez astăzi. Dacă ești ocupat, sunt liberă sâmbăta viitoare," i-a spus ea.

"Nu, nu. Nu vreau să te dai la fund. Voi trece să te iau mâine la șase," i-a spus el. Și-au luat la revedere, iar Vicky a fugit înăuntru.

"Momentul perfect. Abia au ajuns," a spus Rachel de îndată ce a văzut-o pe Vicky. Vicky s-a schimbat într-un timp record, s-a asigurat că are tot ce îi trebuie și s-a îndreptat spre separeu.