„Nu, e în regulă. Conduc eu. Nu o să întârzii prea mult. Ne vedem la birou, da?”, spun și îi zâmbesc. Mă privește în față și clipește. Îmi trag mâna din a lui și mă îndrept spre ușa de la intrare. O deschid și ies din apartament. Scap un oftat greu când nu mă urmează și mă grăbesc spre mașină ca să plec cât mai repede cu putință. Nici măcar nu mai aștept liftul; o iau pe scări.

Treizeci de minute