Îmi trec degetele peste chipul lui imprimat pe piatra funerară. „Sunt chiar atât de greu de iubit? Ce e în neregulă cu mine? De ce tuturor le este atât de ușor pur și simplu să mă arunce la gunoi și să plece de lângă mine?”, sughiț eu, clătinând din cap. „Sunt atât de furioasă pe mine pentru că știam că se va întâmpla asta, dar nu mă așteptam să doară atât de tare.” Râd cu amărăciune și îmi șterg