„Tristan?”

Îmi ridic ochii de la ceașca de cafea la care m-am holbat în ultimele douăzeci de minute. O privesc pe Sophie, care flutură mâna prin fața mea. „Hm?”

„Vorbesc de douăzeci de minute, iar tu nici măcar nu m-ai ascultat.” Ea pufnește, lăsându-se pe spătarul scaunului și încrucișându-și brațele la piept, vizibil iritată de mine.

Scutur din cap. „Îmi pare rău, iubito, pur și simplu am o grăm