„După ce am petrecut o oră în camera mea, am fost aruncată într-una dintre celulele lui de detenție timp de o săptămână. Am primit pâine și apă până când am divulgat numele bărbatului pe care l-am lăsat să mă pângărească.” S-a strâmbat la amintirea asta. „Din păcate, m-am asigurat că nu păstram nicio modalitate de a le oferi detalii, din moment ce am întâlnit un bărbat pe internet. A fost o aventură de o noapte. Am făcut totul online pentru a mă asigura că tatăl meu și acoliții săi nu se pot amesteca în planurile mele. Mă pricep destul de bine la calculatoare, dacă pot s-o spun eu însămi, și am setat totul să dispară în secunda în care îmi terminam treaba. Nici măcar cel mai bun expert în calculatoare al lui tata nu mi-a putut urmări acțiunile. Tata a vrut să-l omoare pe tipul cu care mă culcasem, chiar în fața mea, drept pedeapsă, dar el a fost cel luat de fraier. Nici măcar nu-i știam numele tipului.”

„Ești norocoasă că nu ai primit un glonț în ceafă pentru acțiunile tale”, vocea bărbatului era mai aproape acum, ieșind din baie.

Curiozitatea o făcea să vrea să se întoarcă și să se uite la el, dar instinctul de conservare a țintuit-o locului, privind în jos spre oraș și spre oamenii mici ca niște furnici ce mișunau de colo-colo.

„A meritat.” A spus ea încet. „Dacă mi-ar fi tras un glonț în cap, măcar aș fi murit în propriile mele condiții și nu aș fi fost forțată într-o căsătorie cu un bărbat despre care se zvonea că ar fi un barbar abuziv care și-a ucis ultima amantă.”

„Aoleu”, a spus el, cu o urmă de umor presărată în ton.

Pentru o clipă uitase cu cine stătea de vorbă și i s-au mărit ochii: „Îmi cer scuze, Don Lozano. Eu...”

„E-n regulă. Nu te înșeli. Chiar am omorât-o pe amanta cu care eram înainte de anularea logodnei noastre. M-a înșelat cu un stripper într-un club și am ajuns să iau o groază de penicilină. M-am asigurat că n-o să-și mai împrăștie boala sau picioarele nimănui, niciodată.”

Ea a tresărit, dar cuvintele au dus-o cu gândul la Bruno. El îi dăduse un motiv similar pentru care îi cumpărase virginitatea.

„Când tatăl tău te-a proscris din familie, pur și simplu te-a dat afară din casă sau...?”

„Mi-a tăiat complet orice resursă. Fără fonduri fiduciare. Fără cărți de credit. Fără cont bancar. Nu am voie să îmi contactez familia pentru absolut nimic. Absolvisem facultatea cu o săptămână înainte, iar jobul era deja asigurat. Pusesem bani deoparte înainte, ceea ce mi-a permis să-mi găsesc un loc unde să locuiesc.”

„Ai ascuns bani. Cum ai făcut-o? L-ai furat pe tatăl tău? Ți-ai folosit abilitățile de hacker ca să delapidezi fonduri?”

Acuzația a făcut-o să se strâmbe: „Nu, n-am făcut-o. Am vândut ceva de valoare care era al meu și numai al meu și am putut să pun banii deoparte. Mă așteptam ca tatăl meu să mă dea afară odată ce avea să afle, așa că m-am asigurat că ascund banii dinainte. Eu și tatăl meu nu am fost niciodată de aceeași părere în privința autonomiei corporale a unei femei, Don Lozano”, ea încerca să-și păstreze capul pe umeri și i s-a adresat politicos. „Până și faptul că am urmat cursurile facultății pentru programul meu de calculatoare a fost împotriva voinței lui, dar am făcut-o oricum, iar el a fost al naibii de furios. Mi-a spus că dacă merg, va trebui să plătesc singură, și așa am și făcut, cu ajutorul împrumuturilor. El voia de la mine să nu fac nimic altceva decât să stau pe spate pentru viitorul Don al familiei Lozano și să scot din mine băieței puternici. Spunea că educația mea este o risipă de resurse.”

Ea s-a uitat peste umăr și a observat că el cotrobăia prin valiza de pe canapea. Umerii lui erau lați și talia îngustă. Picioarele îi erau incredibil de lungi; acolo unde începea trunchiul ei, picioarele lui încă se prelungeau. Singurul alt bărbat pe care îl cunoscuse și care era la fel de înalt ca cel din fața ei acum fusese cel care îi cumpărase inocența. Și-a întors din nou capul, în timp ce i s-a făcut un gol în stomac.

„Ți-am văzut dosarul de angajare când am preluat compania acum trei ani. Mă așteptam să-ți dai demisia sau să te forțeze tatăl tău să pleci, dar se pare că pur și simplu nu dă doi bani pe tine. Nu mi-am dat seama de impactul pe care decizia mea de a încheia logodna îl va avea. Deși se pare că și tu ai jucat un rol. Aș fi putut să-i clarific tatălui tău că decizia mea nu avea nicio legătură cu tine, dar e mai ușor să privești lucrurile retrospectiv, presupun, și, sincer, nu m-am mai gândit niciodată la tine după ce am rupt legătura.”

Cuvântul „nemernic” îi stătea pe vârful limbii, dar și-a întors din nou privirea și s-a uitat în jos la oraș. „Ei bine, mi-am dat demisia acum.”

„Aș prefera să nu o faci. E clar că nu ascunzi vreo agendă ascunsă pentru tatăl tău și, potrivit lui Tank și Kylen, faci greutatea ta în aur. Îmi spun că nu doar că se folosesc de tine pentru a menține operațiunile interne funcționale zi de zi, dar că ai ajutat și la unele dintre operațiunile mai”, a căutat el cuvântul, „delicate ale afacerii noastre.”

„Vreți să spuneți că îmi folosesc abilitățile de hacker. Da, așa este. Nu sunt la fel de bună ca Tank, dar lucrăm bine împreună la proiecte speciale.”

„Ai ceva cu Tank?”

„Nu!” a făcut ea o grimasă de dezgust. „Nici pe departe.”

„Nu e genul tău?”

S-a cutremurat: „Odată l-am văzut băgându-și în gură o jumătate întreagă de sandviș, mestecând-o și înghițind-o ca un pescăruș.”

„Îți judeci potențialii iubiți după obiceiurile lor alimentare?”

„Îmi judec potențialii iubiți ca și cum ar putea fi cel cu care voi rămâne blocată până când moartea ne va despărți. Port un bagaj emoțional și nu mă implic în relații cu ușurință. Dacă e să mă deschid cuiva, va fi cu cineva care nu mă face să vomit din prima secundă.”

A chicotit de data asta și curiozitatea a îndemnat-o să-i arunce o privire pe furiș; el se foia acum cu cravata, dar stătea tot cu spatele la ea. Rahat, era înalt rău. Amintiri mult timp forțate în colțurile întunecate ale minții ei au ieșit la suprafață.

Toate amintirile ei dulci despre o partidă inițială de dragoste blândă, care a fost urmată de o futută frenetică timp de ore întregi, fuseseră pentru totdeauna pătate de crimă și haos. Acum, de fiecare dată când se gândea la bărbatul care a făcut-o să nu se mai poată mulțumi cu niciun alt iubit, se întâmpla cu imaginea lui stând deasupra unui bărbat mort, deșurubând un amortizor de pe un revolver. A clătinat din cap, alungând amintirea cu forța.

„Uite, Kylen vrea să rămâi. Genevra a fost avertizată să-și țină gura în ceea ce te privește. Ar trebui să rămâi.”

A mărșăluit înapoi spre baie, pentru a-și aranja, presupunea ea, cravata în oglindă. I-a prins chipul reflectat în geamul ferestrei din fața ei și a simțit cum i se înmoaie genunchii. Bruno.