Torquato Lozano era Bruno. A strâns pervazul ferestrei în timp ce el continua să vorbească despre cum voia ca ea să rămână să lucreze pentru companie, în timp ce mintea ei i se învârtea într-un milion de direcții diferite, care se contopeau la loc într-un vârtej de întuneric în care voia să dispară.

— Nu. Nu. Nu, a șoptit ea în timp ce se îndrepta încet spre ușă.

— În fine, și-a dres el vocea când