Perspectiva lui Darius

În clipa în care a sosit invitația, am știut că asta va însemna necazuri între Mama și fratele meu geamăn.

Și da, spun „Mama mea” cu un motiv. Chiar dacă Daxton e fratele meu geamăn, ea mereu s-a purtat cu el ca și cum ar fi fost inferior mie, iar în primii zece ani din viața noastră, chiar credeam că am fost despărțiți de un an întreg.

Abia atunci când fostul nostru Alpha a auzit din întâmplare o conversație între mine și Daxton, ne-a fost dezvăluit faptul că suntem gemeni.

Asta ne-a explicat o mulțime de lucruri amândurora, iar Daxton s-a distanțat de Mama noastră încă de atunci; a existat chiar și o perioadă în care a refuzat să recunoască faptul că ea era Mama lui.

Încă nu înțelegem de ce ea mă favorizează pe mine în detrimentul lui Daxton și amândoi ne îndoim că vom afla vreodată.

Ascult cuvintele pe care le rostește Mama, dar nu-i răspund și nici nu trebuie s-o fac. Daxton știe să poarte singur de grijă, însă încep să mă agit din cauza campaniei ei neobosite de a-l convinge pe Daxton să ia o Pereche Aleasă și, de preferință, pe Daniella.

Niciunuia dintre noi nu-i place Daniella; antipatia își are rădăcinile încă din copilărie, iar ea nu ne-a oferit deocamdată niciun motiv să ne schimbăm părerea.

Daniella este Nepoata unui fost Străbun și mereu umbla după Preston. Indiferent de ceea ce îi spunea oricine, continua să se țină după el, și am crezut că ar putea să-l păcălească pentru a accepta o Legătură de Pereche Aleasă.

Daxton, Rayden și cu mine eram mai mereu cu Preston și am văzut-o pe Daniella recurgând la niște tertipuri disperate ca să ajungă în patul lui Preston, dar mulțumită Zeiței, nu a reușit niciodată. Ar fi însemnat decăderea acestei Haite și unul dintre noi ar fi fost acuzat de crimă.

Mama se holbează la mine când îi sugerez să o iau pe Daniella drept Pereche Aleasă; știu că ea nu crede că Daniella e suficient de bună ca să fie Perechea unui Beta și se va opune sugestiei mele.

— Darius, e ridicol. Daniella nu este croită pentru a fi Perechea unui Beta, n-ar fi capabilă niciodată să te susțină așa cum ai tu nevoie ca Perechea ta să te susțină, îmi răspunde Mama, iar eu observ o sclipire diabolică în ochii lui Rayden.

— Atunci nu este potrivită nici pentru a fi Perechea lui Daxton, la urma urmei ei sunt gemeni, iar asta înseamnă că și Daxton este un Beta, declară Rayden, și în mod normal aș spune că nimeni nu l-ar putea contrazice, dar știu foarte bine ce părere are Mama când aude numele lui Daxton și titlul de Beta în aceeași propoziție.

— Darius este Beta-ul Haitei Silver Eclipse, Daxton nu deține niciun titlu. Daniella poate fi Perechea lui Aleasă, dar nu și a băiețelului meu, mârâie Mama mea, iar eu știu că Rayden o să dea cărțile pe față.

— Cum adică Daxton nu deține niciun titlu? Credeam că gemenii împart mereu totul, Perechea și rangul, întreabă Ruth, Perechea lui Rayden.

„Frumoasă salvare, Rayden”, îl aud spunând pe Preston prin legătura noastră mentală.

Mi-ar plăcea să aud cum o să iasă Mama din încurcătura asta; fie recunoaște că Daxton este de asemenea un Beta, fie va trebui să mintă.

Daniella a avut o expresie plină de dezgust pe față de când Ruth a menționat că gemenii împart o Pereche; se pare că nu luase acest aspect în considerare.

— Ai dreptate, Ruth. Un geamăn își împarte de obicei Perechea și rangul, dar Daxton și-a bătut joc de viața lui la vârsta de douăzeci de ani. E o perioadă rușinoasă și nu-mi place să mi se amintească de asta. I-am spus lui Preston că statutul lui Daxton fusese pătat și că numai Darius avea dreptul la titlul de Beta al Haitei Silver Eclipse, îi răspunde Mama lui Ruth.

Ruth îl privește pe Daxton preț de o bună bucată de timp și îmi dau seama că el începe să se simtă stânjenit de felul în care ea se uită la el.

— Îmi pare rău că mă holbez, Daxton. Încerc doar să zăresc monstrul, pentru că numai un monstru nu și-ar merita rangul sau o adevărată Legătură de Pereche. O să te anunț eu când voi găsi acel monstru, deși presimt că mă uit în direcția greșită, zice Ruth.

Daxton încearcă să-și ascundă hohotele de râs, dar eu nici măcar nu mă mai sinchisesc. Ruth știe ce să spună și când să o spună, mereu reușind să detensioneze o situație încărcată.

— Ruth, nu-mi place ce încerci să insinuezi... începe să spună Mama, dar Ruth doar ridică o mână, reducând-o la tăcere.

— Nu insinuez nimic. Este doar o concluzie trasă din informațiile pe care mi le-ai dat; singurul lucru care mi-a putut veni în minte este că, orice ar fi făcut Daxton, l-a transformat într-un monstru și nimic mai prejos. Eu nu pot zări acel monstru în el și mă îndoiesc profund că Perechea lui o va face, îi răspunde Ruth, și îl văd pe Daxton tremurând de râs.

Mama noastră nu e obișnuită să o întrerupă cineva sau să-i spună direct ce simte față de ea, dar Ruth nu are nicio problemă în a face ambele lucruri.

— Daxton nu își va găsi niciodată conexiunea după toți acești ani, a sosit clipa să accepte faptul că nu va avea niciodată o adevărată Legătură de Pereche, rostește Mama, iar eu trebuie să strâng din dinți ca să păstrez tăcerea.

— În regulă, să vedem dacă am înțeles bine. Consideri că Daxton nu-și va găsi niciodată Perechea, dar asta înseamnă implicit că nici Darius nu își va găsi vreodată Perechea. Din cauză că Daxton nu își va găsi Perechea, vrei ca el să-și ia o Pereche Aleasă, iar asta înseamnă că și Darius trebuie să-și găsească o Pereche Aleasă.

Ei sunt gemeni și asta înseamnă împărțirea unei Perechi; poate Daniella e dispusă să aibă două Perechi. Oh, stați puțin. Fața ei îmi spune destule, îi e scârbă de ideea de a avea două Perechi. Asta mă lasă cu o ultimă întrebare: de ce s-ar mulțumi cu geamănul care, potrivit Mamei sale, nu are dreptul la un Rang înalt? afirmă Ruth, cu ochii ațintiți asupra celor ai Mamei mele.

La naiba, femeia asta este formidabilă. A reușit să pună o întrebare care mi-a scăpat mie în toți acești ani.

Mama pare puțin palidă, iar Daniella arată de parcă ar fi pe cale să vomite. De ce oare această deducție făcută de Ruth le neliniștește atât de tare? Oare mi-a scăpat mie ceva în toți acești ani?