Elara

Dezvăluirea cade asupra mea, înghețându-mi sângele în vene. Tăcerea este atât de adâncă, încât aerul care îmi părăsește plămânii într-un oftat sacadat pare să răsune în întreaga încăpere. Toți ochii sunt ațintiți asupra mea. Îmi înfig unghiile în palme, reținându-mi impulsul de a țipa la toată lumea să înceteze să mă mai privească de parcă aș fi deja moartă. Până când inima mea va spune altceva, sunt foarte vie și gata să lupt. Nu îi voi lăsa să mă distrugă atât de ușor.

Ce prostii îmi trec prin cap? Pentru numele lui Dumnezeu, este un vampir. Ar putea să-mi rupă toate oasele cu o simplă mișcare a mâinii.

Alte uși se deschid larg și, în loc să lase să intre un nou membru al clubului nostru de mielușele proaspăt cumpărate, năvălește înăuntru un grup destul de mare de femei. Rochiile lor par scumpe, croite din cele mai fine materiale de către cei mai buni croitori, cu siguranță, având decolteuri somptuoase și mâneci ce se termină în cascade de dantelă. Nuanța excesiv de roșie a buzelor lor este primul lucru care mă pune în alertă, urmată de atingerea rece a unei mâini pe cotul meu.

"Vino," spune una dintre ele fără măcar să mă privească. "Trebuie să te pregătim pentru el."

Mă trag fără nicio delicatețe. Picioarele mi se ancorează de pământ pentru o secundă, timpul necesar pentru a-mi aminti situația în care mă aflu, și apoi le las să mă ducă de acolo. Arunc o ultimă privire către celelalte înainte ca ușile să se închidă strâns în urma mea. O observ pe femeie și restul anturajului. Toate au chipuri albe ca alabastrul, o piele netedă fără imperfecțiuni și buze roșii ca macii. Vampiri, asta sunt cu toatele.

Un fior mi se prelinge pe șira spinării.

"Grăbește-te." Mă trage și mai tare de braț. "E mai bine să nu-l faci să aștepte prea mult. Nu-ți vor plăcea consecințele."

O alta face un pas înainte și trage o draperie groasă de catifea roșie și lucioasă, care ascunde o cadă cu picioare uriașe, aurii.

Mai multe mâini încep să-mi cutreiere corpul, scăpând de mătasea care mă acoperă. Sunt goală în câteva secunde, iar lipsa lor de control asupra propriei forțe face ca strânsoarea lor să fie dureroasă. Îmi înăbuș un scâncet în timp ce mă obligă să merg și să mă scufund în apă.

Ceea ce nu pot reține este un geamăt de pură ușurare atunci când pielea mea atinge apa fierbinte. Îmi freacă brațele cu atâta forță încât se înroșesc rapid. Mă fac să simt de parcă aș fi umblat toată viața cu un strat de murdărie pe piele. Freacă și iar freacă, în timp ce alte mâini îmi masează părul și îl clătesc cu apă.

Cu aceeași forță ca mai înainte, mă ridică în picioare și mă învelesc rapid într-un halat de mătase.

"O coafură prinsă va fi cea mai bună opțiune," spune aceeași femeie ca mai devreme. "Va ajuta la mascarea mirosului ei un pic."

Nu-mi scapă felul în care își încrețește nasul în timp ce spune asta. O privesc fix, captivată de frumusețea ei. Toți acești monștri sunt atât de frumoși? Părul ei este de cel mai intens roșu pe care l-am văzut vreodată, iar strălucirea sa excepțională creează un contrast incredibil cu paloarea feței sale unghiulare. Are ochi de culoarea pajiștilor de vară și buze voluptuoase.

Celelalte ascultă ordinele celei pe care de acum o voi considera liderul lor. Trag de părul meu, făcându-mă să lăcrimez de mai multe ori. Îl perie, îi dau formă și aranjează șuvițele după bunul lor plac. Îmi examinează mâinile, îmi pilesc unghiile și le ung cu alifii.

"Stăpânul vrea ca ea să poarte această rochie," spune o alta, aducând veșmântul înfășurat în hârtie de mătase.

În același timp, alte mâini încep să-mi cutreiere corpul, lăsând să alunece materiale pe care până și degetele mele ezită să le atingă de teamă să nu le deterioreze. Nu știu cât timp trece sub atenția acestor femei, dar, în cele din urmă, femeia cu ochii verzi și intenși descoperă o oglindă înaltă în care îmi pot vedea înfățișarea.

Părul meu este strâns în împletituri elaborate ce se termină cu un coc la ceafă. Nu port corset sau ceva asemănător și mă simt ciudat de liberă. Spatele îmi furnică de frig și o privire îmi confirmă că este complet gol până la curbura feselor. Clipesc neîncrezătoare. Rochia aceasta nu seamănă deloc cu cele pe care le purtăm în sat; este diferită.

Materialul diafan este de un albastru-cenușiu, cu șnururi legate în jurul gâtului meu. Nu-mi pot vedea picioarele, ascunse de tivul fustei largi. Așază niște pantofi cu toc înalt în fața mea și mi-i încalță rapid. Totul pare să fi fost ales pe mărimea mea. Îmi aruncă o pelerină neagră peste umeri și degete iscusite o leagă la piept.

"Am făcut ce am putut."

"Să sperăm că este de ajuns."

"Aspectul slujitoarelor sale de sânge este foarte important."

Nu știu dacă îmi vorbesc mie, dacă vorbesc între ele sau doar își exprimă gândurile cu voce tare.

"Vino, trebuie să mergem."

Mă apucă din nou de cot, forțându-mă să merg atât de repede încât mă împiedic și mă izbesc de spatele femeii roșcate. Îmi aruncă o privire aspră și își dezgolește colții ca un avertisment. O privesc înapoi, refuzând să-mi cobor privirea. Nici ea nu cedează, rămânând în aceeași poziție până când o alta din anturaj o atinge liniștitor pe umăr și ne îndeamnă să continuăm.

De îndată ce trecem din nou de draperia de catifea, un bărbat înalt și spătos trece pe lângă noi. Se mișcă iute, cu o ținută regală, iar limbajul corpului său arată clar că nu este deloc mulțumit. Continuu să mă holbez la el și se pare că ochii lui îi întâlnesc pe ai mei în timp ce trece.

În irișii lui, descopăr cel mai rece albastru pe care l-am văzut vreodată.

Îmi pierd respirația, iar celelalte par să mă imite.

"Stăpâne," șoptesc ele la unison.

Mă uit în jur, neînțelegând nimic.

"Grăbește-te," mă ceartă ele. "Trăsura așteaptă."

Fac ce mi se spune și ies pe ușa din spate a bisericii. În fața noastră se odihnește o trăsură de un negru extrem de lucios, cu sculpturi complicate din argint. Un vizitiu îmi deschide ușa, dar nu pot intra fără să privesc mai întâi înapoi. Știu că e o prostie, știu că nimeni cunoscut nu va fi în urma mea. Totuși, o fac, ca și cum familia mea ar privi.

Ochii mi se umplu de lacrimi când tot ce văd este strada goală și lumina din interiorul clădirii reflectându-se pe pământ.