Knightly

"Ea a spus asta? A spus că sunt ai mei?" întreb pentru a doua oară.

"Da, și are tot dreptul să fie protectoare cu ei, Knight. Uită-te la asta," aruncă ea articolele de revistă pe care le-a adunat de-a lungul anilor. "Asta e tot ce știe ea, mijo, și nu dă bine. Am făcut cercetări despre ea.

"Fata asta a trecut prin iad ca să ajungă unde este. Acum, e îngrozită și, după ce s-a întâmplat cu Hailey, are și motive, Knight,"

"Trebuie să ne spui adevărul, Knight. E ea?" întreabă tata. Eu nu răspund. "Knightly. Uită-te la mine, fiule. Fata asta e perechea ta?"

"Da," aprob din cap. Mama scoate un oftat greu.

"Cuando se entere, no le va gustar lo que paso, Knight," mă ceartă ea.

"Știu,"

"De ce nu ai spus nimic?" întreabă tata.

"Eram în mijlocul unui război pentru teritoriu și tocmai îmi începusem turneul. Circumstanțele nu erau în favoarea noastră. Nu sunt în favoarea noastră nici acum. Faptul că eu sunt aici va cauza probleme. Amândoi știm asta, tată. Dacă li se întâmplă ceva, nu știu ce voi face,"

"În regulă," aprobă el din cap. "Dar acum știm. Phoebe e o femeie foarte frumoasă, fiule. E inteligentă și se descurcă remarcabil pe cont propriu. Trebuie să vorbești cu Xochtl despre asta. Fata lucrează pentru ea. Asta înseamnă că este sub protecția unui alfa. Fă-ți prezența cunoscută înainte ca cineva să încerce să ți-o ia,"

"Cabron," mă lovește mama peste braț. "Știi că o moștenește de la tine," mârâie ea la el. "Ți-am spus să nu-l lași să plece,"

"Dacă ar fi rămas, ar fi fost mort acum. Era un copil," mârâie el înapoi. "Nu-mi pasă al cui sânge îi curge în vene, e fiul meu. A luat decizia corectă, Maria. Pentru ea și pentru el. Ar trebui să ne bucurăm. Dacă ar fi marcat-o pe cățeaua aia de Roden, am fi fost toți distruși și n-am fi știut că avem nepoți pe undeva.

"Fata este om. Ce credeai că se va întâmpla când vor împlini șase ani și vor începe să se transforme? Maria, asta e de bine," o prinde el de brațe și o scutură puțin. "Cu perechea lui aici, el poate deveni mai puternic. Ea îl va face mai puternic. Lucrurile se întâmplă cu un motiv.

"Acum o protejăm noi. Pe toți trei. Are pe ea semnătura următorului alfa al orașului. Acesta este un motiv de sărbătoare," își îndreaptă el atenția spre mine. "Nu în fiecare zi viața ne oferă o a doua șansă ca asta, fiule. Asta e binecuvântarea lunii,"

"Vamos pues," își drege mama vocea. Urăște când el începe să devină spiritual.

"Felicitări, fiule," mă îmbrățișează el. "Soarta ți-a oferit o carte frumoasă. Asigură-te că o tratezi corect. Nu m-ai dezamăgit niciodată până acum," își lovește fruntea de a mea. "Nu începe acum. Bine ai venit acasă. Vom vorbi despre aranjamentele tale când mă întorc,"

Mama zâmbește când el se întoarce să o ia de mână. Cei doi mă lasă singur în casa asta imensă. Nu m-am mai gândit la lupul meu de când logodna mea cu Hailey s-a făcut scrum. Da, am distrus-o de-a dreptul și aș face-o din nou fără să clipesc. Cățeaua aia l-a ucis pe fratele meu și pentru ce? Bani? Haita? El i-ar fi oferit-o dacă l-ar fi lăsat să se apropie. Blithe este fiul biologic al lui Fredrick. Haita era a lui.

Nu vreau nimic din toate astea. Ziua în care fata aceea a intrat în viețile noastre a distrus totul. A îndurat prea mult ca să fi putut pur și simplu să plece. Nici haita asta nu este singura care mă îngrijorează.

Apariția lui Arnold la ultimul nostru concert m-a zdruncinat până în adâncul sufletului. Nu le-am spus despre întâlnirea cu tatăl meu biologic. Cum a venit să-mi spună că poate simți cât de aproape sunt de moarte. A vrut să mă informeze că are o selecție de potențiale candidate pentru împerechere pe care lupul meu le-ar putea accepta.

Doamne, Phoebe are al naibii de proastă sincronizare. Nu ar fi putut doar să dispară la fel cum a apărut de nicăieri. Ar fi fost mai bine pentru amândoi. Lupul meu ar fi murit, iar ea și-ar fi putut trăi restul vieții fără să știe nimic despre lumea noastră. Asta mi-am dorit.

Dar iată-o aici, futând totul din nou. Punându-se singură în pericol. Mă uit în jos la fotografia pe care a scos-o la imprimantă mama, ca să-i văd pe toți trei zâmbindu-mi. A fost ușor să plec. A fost singurul lucru care m-a ținut pe linia de plutire mult timp. Asta trebuia să fie tot. Nici măcar nu o marcasem.

"Deci e adevărat?" intră Pete în camera mea. "Îmi pare rău, Knight. Glumeam și eu. Dacă aș fi știut că e Luna a noastră, n-aș fi spus nimic,"

"E în regulă," îi fac semn cu mâna. Mă abțin să-i spun să nu o mai numească așa niciodată. Nu sunt un alfa și chiar dacă Phoebe îl cheamă pe Lionel, nu am de gând să devin alfa-ul nimănui. "Asta a și fost ideea,"

"Pot să văd?" întreabă el. Îi întind poza. "Faptul că nu le-ai simțit mirosul în avion înseamnă că lupul tău nu e într-o formă bună, omule,"

"Am înțeles," dau din cap.

"Trebuie să găsești o modalitate de a pune semnul ăla pe ea dacă vrem să-i protejăm, Knight. Știi că ceilalți alfa se vor năpusti asupra asta de îndată ce—"

"Știu, Peter," mârâi eu. El se împiedică dându-se înapoi. "Căcat, îmi pare rău,"

"Nu, nu," râde el nervos. "Ăsta e un semn bun, omule. Înseamnă că se trezește,"

"Nu am vrut asta,"

"Nu putem fugi de soarta noastră," oftează el. "Indiferent cât de mult încercăm,"

Tastez numărul mamei mele.

"Abia am plecat, cabron," răspunde ea imediat.

"Unde o să-și facă analizele?"

"Ai patruzeci de minute. Îți trimit adresa,"

Nu ezită. Închide și îmi trimite o adresă. Uit că face asta atunci când știe că nu pot fugi. O să se bage singură în asta. Regret că am asmuțit-o pe Phoebe, dar nu avea de gând să-mi spună adevărul.

"Tu conduci. Nu o lăsa să plece până când nu voi putea vorbi cu ea," spun eu.

"Da, domnule," se înclină el. "Arată-mi calea,"