Benson stătea întins pe pernă, care emana un miros vag de medicamente. Stătea pe o parte și nu putea vedea fața Julianei.

O putea vedea doar în cămașa ei de noapte, precum și coapsele și încheieturile ei albe ca zăpada.

Când mâinile ei îi atinseră umerii, putu simți, de asemenea, parfumul slab de pe mâinile ei.

Acel parfum mirosea a ierburi, dar era mai revigorant decât perna, ceea ce îi calmă instantaneu anxietatea.

Era o liniște pe care nu o mai cunoscuse niciodată.

Când Juliana termină acupunctura, agitația lui Benson se calmase, iar somnul îl copleși după trei zile de nesomn.

Benson se strădui totuși să o privească pe Juliana.

Juliana scoase acele din corpul lui și spuse cu o voce blândă:

— Dormi acum. Voi rămâne aici.

Cuvintele blânde îl eliberară pe Benson de povară. Nu mai putu rezista somnului și adormi.

Juliana îl privi pe Benson dormind. Fața lui era încă rece, dar mult mai blândă și arăta mult mai bine fără acea cruzime și răceală.

Privind genele lungi, negre și dese ale lui Benson, Juliana întinse mâna și le atinse:

— Nu-mi vine să cred că are niște gene atât de frumoase.

Juliana nu cunoștea încă foarte bine corpul lui Benson, așa că rămase lângă pat.

Mai târziu, nu mai putu rămâne trează și adormi lângă pat.

În somn, Juliana simți brusc un pericol, iar ochii i se deschiseră brusc pentru a întâlni o pereche de ochi stacojii și ucigași.

— Domnule... hm.

Juliana abia își ridicase capul înainte ca Benson să o înșface de gât. Fu atât de rapid încât ea nu avu timp să facă nicio mișcare.

De data aceasta, Benson o apucă de gât și o ridică în sus.

Juliana era pe cale să se sufoce când apucă brațul lui Benson și îl îndoi cu putere.

Benson îi dădu drumul de durere, dar reveni cu pumnii.

Încă o dată, cei doi se luptară cu înverșunare în cameră, distrugând mobilierul.

Juliana nu reușise să câștige lupta când Benson era treaz; acum că Benson își pierduse mințile, Juliana avea și mai puține șanse să câștige.

În câteva minute, Benson o luă din nou pe Juliana de gât și o țintui pe pat.

Cu ochii roșii, Benson o strânse tare de gât pe Juliana și își presă corpul de al ei, temperaturile trupurilor lor crescând rapid prin pijamalele subțiri.

Benson simți mirosul vag și revigorant de medicamente de pe corpul ei.

Această mireasmă medicinală îi calmă treptat mania.

Chiar când Juliana credea că va fi sugrumată, Benson îi dădu brusc drumul, o luă în brațe, se rostogoli și se întinse pe pat.

Curând, se auzi respirația regulată a lui Benson.

Adormise.

Juliana rămase înmărmurită.

— Domnule Leach?

Juliana strigă de câteva ori, ezitantă, dar nu primi niciun răspuns de la Benson. El chiar dormea.

Juliana era prizonieră în brațele lui într-o poziție care nu era prea confortabilă și încercă să scape din strânsoarea lui.

Dar, imediat ce se mișcă, Benson o strânse mai tare, cu brațele în jurul gâtului ei.

Benson o ținu și mai strâns:

— Nu te mișca.

Juliana estimă că probabil o va sugruma cu brațele dacă se mai mișcă.

Dar această poziție o făcea să se simtă inconfortabil:

— Mă simt incomod așa.

Avea dificultăți în a respira.

Brațele lui Benson din jurul gâtului ei se slăbiră ușor și el își ajustă poziția.

Juliana mai încercă de câteva ori, dar atâta timp cât se mișca, Benson o ținea strâns de parcă ar fi fost o pernă.

Mai târziu, Juliana renunță. Din fericire, nu mai avea probleme de respirație.

Benson își încolăci brațele și picioarele în jurul ei.

La spatele ei se afla pieptul lui puternic și lat, în timp ce brațele lui puternice o țineau strâns. Îi putea auzi bătăile puternice ale inimii, având fața lipită de pieptul lui.

Era prima dată când Juliana era atât de aproape de un bărbat, cu mirosul lui în jurul nasului ei. Crezuse că se va simți stânjenită, și totuși, acest lucru o făcu să se simtă ușurată într-un mod ciudat.