Am trecut pe lângă bar spre spatele clubului, Kevin arătându-mi diverse lucruri pe parcurs.

— O să facem un tur propriu-zis odată ce te-am instalat, dar asta de aici, a spus el, arătând spre o tastatură de lângă o ușă roșie, asta e doar pentru fete, desigur, cu mine și Luciano ca excepții.

Mi-a arătat codul PIN și am intrat în cameră. Era mult mai mare decât vestiarele de la Thrive. Avea un covor roșu gros, de pluș, și pereți negri. Oglinzi și mese de machiaj aliniau spațiul, iar câteva fete erau deja așezate și se aranjau. M-am bucurat că nu eram singura căreia îi plăcea să ajungă devreme.

— Hei! Ooo, ea e fata cea nouă despre care îmi spuneai, Kevin!?

Această explozie blondă, cu aspect de Barbie, a sărit de pe scaun și practic a țopăit spre noi pe tocuri cui roz de 20 de centimetri. Cum reușea să nu-și rupă gâtul era peste puterea mea de înțelegere. Purta un set din două piese, un sutien din piele roz aprins și pantaloni scurți asortați. Sânii ei arătau de parcă ar fi putut să-i sară în față și să o facă knockout. Părul ei blond platinat era prins într-o coadă de cal înaltă, iar machiajul o făcea să pară oarecum inocentă, dacă nu te uitai mai jos de umeri la restul ținutei.

— Eu sunt Candy! a spus ea, trăgându-mă într-o îmbrățișare pentru care, sincer, simțeam că ar trebui să plătesc, având în vedere cât de mult din sânii ei se presau de mine.

— Asta pentru că ești toată dulce și efervescentă și rahaturi de genul? am întrebat înainte să pot conștientiza tonul vădit nepoliticos din vocea mea.

— Ha! Exact. Dulce ca o bomboană (Candy) și toți vor să guste, a spus ea făcând cu ochiul.

— Deci, cum te cheamă?

— Oh, scuze. Lilly, am răspuns cu un semi-zâmbet.

— Nuuu, fetițo, ai nevoie de un nume de scenă! Domnul știe că părinții mei nu m-ar fi numit niciodată Candy. Ne alegem nume de scenă ca să ne protejăm de dubioșii care încearcă să se strecoare în viețile noastre din exterior.

— Oh. Păi, nu am unul.

Nu aveam nevoie să-i spun că Lilly nu era nici măcar numele meu real, așa că nu am crezut niciodată că ar conta dacă îl folosesc în cluburi. Dacă cineva ar încerca vreodată să mă găsească folosind acel nume, nu ar reuși. M-am asigurat de asta.

— Nu ai fost transferată aici de la un alt club?

— Ba da?

— Și cum te-ai protejat de dubioși? Ce s-ar fi întâmplat dacă cineva ți-ar fi folosit numele ca să afle unde locuiești?

— Oh, păi, dacă cineva ar fi un dubios, pur și simplu l-aș lovi în ouă, i-aș băga degetele în ochi sau i-aș rupe brațul sau ceva de genul, am spus eu, ridicând din umeri.

Ochii lui Candy s-au mărit, Kevin a înțepenit vizibil lângă mine, și abia atunci mi-am dat seama cât de anormal suna acea declarație venind de la o femeie de un metru și un pic, care se presupunea că e delicată și seducătoare.

După ceea ce a părut o eternitate, dar a fost probabil doar un minut în care mi-am ținut respirația, ea a râs — pe bune a râs — aplecată, ținându-se de burtă, ștergând o lacrimă rătăcită înainte să-i poată distruge fața perfect aranjată.

— Bine, deci numele tău de scenă de acum înainte va fi Violență, a spus ea cu un rânjet viclean.

Dap. Îmi place fata asta.

După ce Candy l-a alungat pe Kevin, spunându-i că fetele se pot descurca de aici, le-am cunoscut pe celelalte și mi s-a arătat propria mea masă. Avea tot ce mi-ar fi trebuit, produse noi-nouțe, de lux. Candy mi-a explicat cum Luciano se asigura că fiecare fată de aici era bine îngrijită, cu orice aveau nevoie pentru a arăta corespunzător. Apoi mi-a arătat garderobele, plasate convenabil între fiecare masă, de-a lungul peretelui. Fiecare fată avea propriul dressing, despre care jur că era de aceeași mărime cu camera mea de hotel. Avea același covor roșu și pereți negri cu accente aurii, iar rafturile din podea până în tavan de pe toți cei patru pereți erau pline cu haine, pantofi și accesorii. Totul arăta nou-nouț, încă având etichete de preț, și după o inspecție mai atentă, totul era pe mărimea mea, de la cupele sutienului până la pantofi.

— Haha, da, arătam exact așa când mi-am văzut prima dată garderoba. Totul aici este ales manual pentru tine, de obicei de către Kevin. Are un gust excelent și un mod de a citi care e stilul unei fete.

— Kevin a ales toate astea pentru mine?

— Păi, nu, nu chiar, a spus ea, nici măcar încercând să-și ascundă amuzamentul. Mi s-a spus că garderoba ta a fost aleasă manual de Luciano.

De ce naiba ar face Luciano asta pentru mine? Cum ar ști el măcar mărimile mele? Nici măcar nu l-am cunoscut pe om. Sunt doar un caz jalnic pe care sora lui l-a rugat să-l preia, și el a cheltuit toți banii ăștia și a cumpărat toate lucrurile astea cu gândul la mine? Asta nu are niciun sens...

De parcă nu și-ar fi putut da seama, sau nu-i păsa de criza mea internă, Candy m-a apucat de mână și a chițăit, readucându-mă la realitate. Am privit chiorâș la bula blondă de energie care acum trăgea piese în stânga, în dreapta și în centru, ținându-le în fața corpului meu de parcă îmbrăca o Barbie în mărime naturală.

— Ok, daaaa! Ăsta e. Pune-l pe ăsta, a spus ea, ținând sus un corset din piele neagră și lenjerie asortată.

După ce am intrat în ținută, am asortat-o cu o pereche de tocuri negre, solide, care se legau în jurul gambelor și un choker din piele neagră care semăna cu o zgardă, dar se potrivea cu atmosfera. Candy mi-a coafat părul lung și negru într-o coadă de cal netedă și înaltă, apoi a finisat cu un machiaj smokey eye, o atingere de fard de obraz și rimel. A spus că nu aveam nevoie de mult machiaj pentru că pielea mea era impecabilă și voia doar să-mi accentueze trăsăturile, în special ochii mei de un albastru electric și buzele roz și moi.

— Oh, naibii, fată, chiar ai făcut-o praf, Candy. Bărbații o s-o mănânce de vie. O să ai ceva concurență acum, a spus una dintre celelalte fete, Ruby, din spatele nostru, admirând reflexia în oglinda cât peretele.

Privindu-mă, am fost șocată. Purtasem ținute de la Stacy și mă aranjasem în fiecare seară în care lucram la Thrive, dar acelea erau stilul ei. Asta? Ce vedeam acum?

Asta eram eu.

Pură.

Întunecată.

Violență.