Îmi forțez maxilarul să se închidă, ignorând trosnetul violent pe care-l produce. Ochii îmi tresaltă, disperați să coboare, doar încă o dată, dar nu o fac.

Okay, o fac. La naiba. Nenorocire. Privirea mea coboară brusc, apoi se ridică la fel de repede. Ochii lui Adam urmăresc mișcarea, iar gura i se curbează în timp ce un val de căldură topită îmi năpădește vârfurile urechilor.

Trec repede pe lângă