„Ursule, stai,” poruncește Adam, ridicându-l pe Connor în brațe în timp ce deschide ușa. „Băiat bun. Așteaptă.” Ochii căprui ai lui Urs oscilează între Connor și mine. Se mută de pe o labă pe alta, scâncind, iar Connor începe să gâfâie, zvâcnindu-se, la fel de disperat să-l atingă pe Urs cum e Urs să-l atingă pe el.

„Câine. Câine!” Ochi sălbatici verzi se întâlnesc cu ai mei. „Mama, câine!”

Adam i