Întâlnirile și comisioanele zilei continuară într-un ritm alert, iar până când veni vremea întâlnirii cu Ryan, Katrina era epuizată. Era la a treia cană de cafea, iar picioarele o dureau în strânsoarea tocurilor.

Totuși, reuși să ajungă la întâlnirea cu Ryan puțin mai devreme. Luă loc în fața biroului său și oftă, luând în sfârșit presiunea de pe picioarele care urlau.

— Zi lungă? reflectă Ryan din spatele biroului său.

Katrina îi zâmbi.

— A trebuit să-i iau un alt telefon, îi spuse ea directorului financiar, arătând spre mica pungă pe care o avea cu ea.

Ryan chicoti ușor.

— Nu sunt surprins. I-am văzut răbufnirile și delirul pe Litter aseară și mi-am închipuit că se va termina așa cum se termină întotdeauna. Clătină din cap cu un alt râs.

— I-am spus să nu mai intre acolo din nou. Nu știu de ce nu ascultă pur și simplu, spuse ea cu un oftat obosit.

— Poate pentru că nu-i pasă să asculte, spuse Kylan sec din pragul biroului lui Ryan.

Katrina îi aruncă o privire severă.

— De ce să te obosești să angajezi un specialist în PR ca asistent, dacă nici măcar nu ai de gând să asculți opiniile ei despre cum gestionezi publicul? îl întrebă ea pe Kylan cu grijă.

Kylan se așeză pe scaunul de lângă al ei. Părea plictisit din cale afară, iar ea fu din nou confuză cu privire la cum un bărbat ca el și un bărbat ca Ryan ajunseseră vreodată împreună să creeze Ross Corp, cu toți anii aceia în urmă.

— Ți-am mai spus și îți spun din nou. Nu voi permite ca viața mea să fie pusă sub semnul întrebării așa cum o fac rahații ăia de pe internet, spuse Kylan sever. Întinse mâna după punga care conținea noul său telefon, iar ea i-o înmână fără un cuvânt.

Ryan oftă zgomotos din spatele biroului său.

— Tocmai de aceea acțiunile sunt în scădere, Kylan. Comportamentul tău nu a fost niciodată favorabil, dar devine din ce în ce mai sporadic. Percepția publicului despre tine se traduce direct în vânzări și în asigurarea unor potențiale contracte cu alte companii, explică el, încruntându-se. Acțiunile au scăzut aproape dublu față de ultimii ani. Și au făcut-o doar în ultimele câteva luni, concluzionă Ryan cu blândețe.

Ea se uită la Kylan cu o grimasă.

— Are dreptate. Atitudinea dumneavoastră atât față de presă, cât și față de oamenii online, a fost lipsită de orice fel de umanitate. Contravine la ceea ce reprezintă Ross Corporation, la funcția sa de bază. Care este aceea de a ajuta în investigațiile poliției și în securitatea casei cuiva, îi aminti ea șefului.

Kylan pufni și își ciupi rădăcina nasului.

— Ce ați vrea să fac? Îi întrebă el nerăbdător atât pe Katrina, cât și pe Ryan.

Katrina se uită la Ryan cu așteptare. Sincer, nu avea nicio idee ce să facă. Să vorbească cu Kylan și să-i amintească de ce nu era niciodată o idee bună să se certe cu un adolescent pe internet sau să înșface și să arunce camera unui fotograf, nu funcționa niciodată. Katrina sincer nu era sigură ce ar putea pătrunde la el, dacă exista ceva.

— Pierdem angajați rapid. Mediul lor de lucru nu mai are viață, adăugă ea pentru orice eventualitate. Era adevărat, nu mai exista spirit de companie sau mândrie. Ceea ce fusese odată o companie vibrantă, înfloritoare în copilăria sa, era acum o scânteie ștearsă care murea încet.

Ceva trebuia să se schimbe. Și repede.

— Am o propunere, începu Ryan precaut. Katrina și Kylan se uitară amândoi curioși la el, iar el își drese vocea. Cred că... Ei bine, Kylan, cred că trebuie să începi o relație cu cineva. Trebuie să fie cineva cu personalitatea potrivită. Cineva pe care să o poți arăta deschis lumii și care să poată face față inevitabilei lumini a reflectoarelor care va urma. Ai nevoie de cineva carismatic, care să strălucească atunci când tu alegi să te plângi, continuă el monoton.

Nu putea spune că era complet surprinsă de propunerea lui Ryan. Kylan era, la urma urmei, un burlac de treizeci și doi de ani. Putea înțelege atracția publică ce putea veni dintr-un individ aparent inabordabil, dur, care se întâlnește cu o persoană mai puțin pretențioasă.

Dacă era câtuși de puțin posibil să facă apel la umanitatea lui Kylan în fața publicului, trebuia să o facă. Trebuia să încerce. Sau Ross Corp avea să fie pusă la pământ.

— Cred că e o idee fantastică, fu ea de acord cu seriozitate. Dacă puteți părea chiar și puțin mai... accesibil, sau o persoană cu care se poate rezona la nivel personal, trebuie să arătăm asta, adăugă ea pentru un plus de greutate. Și asta înseamnă să aveți o prietenă.

— O soție, spuse Ryan brusc.

Katrina se întoarse spre Ryan, în timp ce Kylan avea sprâncenele atât de încruntate încât fața lui părea crispată și constipată.

— Mă refer la cineva cu care să poți conveni asupra unei căsătorii false. Un contract.

Fața Katrinei se lumină înainte de a se uita la șeful ei.

— Asta e! Să aveți o logodnică, cineva cu care vă veți „căsători” este mai convingător decât să aveți o prietenă.

Kylan se uita atât la Katrina, cât și la Ryan de parcă fiecăruia îi crescuse un al doilea cap, și ea știa că deja ducea o luptă pierdută.

— În câte certuri ați intrat pe Litter ieri? decise ea să-l întrebe pe Kylan.

Șeful ei îi aruncă o privire amenințătoare, dar ea nici măcar nu tresări. Katrina era atât de obișnuită cu tacticile lui, iar Ryan nu greșea cu ideea asta.

— Câte telefoane ați stricat doar în ultima săptămână? insistă ea.

Kylan oftă și își frecă fruntea, foarte clar iritat. Își trecu degetele prin păr, dându-și bretonul pe spate în acest proces.

— Intru în certuri pe Litter doar dacă sunt demne de timpul meu, mormăi el.

Katrina aproape că râse.

— Să vă certați cu, câți ani au, doisprezece ani, e demn de timpul dumneavoastră? reflectă ea, cu sprâncenele ridicate a amuzament.

— Du-te naibii. Cel de ieri era un tiran nenorocit, insistă Kylan cu încă o privire ucigașă îndreptată spre ea.

Ea clătină din cap.

— Domnule, nu m-ați angajat pentru că am absolvit facultatea cu dublă specializare în relații publice și managementul afacerilor? își întrebă ea șeful.

Katrina era deja epuizată de încercarea de a-i influența sentimentele, dar aceasta nu era o situație în care putea ceda, și știa asta. Ceva trebuia să cedeze, iar aceasta era o idee logică.

— Pot să te concediez la fel de repede, Katrina, îi aminti Kylan, dar vocii sale îi lipsea orice răutate. Știa la fel de bine ca și el că Kylan s-ar îneca fără Katrina Morgan. Schimbase destule asistente înainte de ea ca să realizeze acest lucru.

— Gândiți-vă, Domnule. Aveți treizeci și doi de ani. Nu v-ați întâlnit niciodată deschis cu nimeni. Dacă alegeți partenera potrivită, ați putea părea mult mai uman și o persoană cu care lumea să rezoneze. Mergeți la câteva gale, faceți câteva poze și postați câteva dintre ele pe rețelele de socializare. Are sens. Sunteți destul de dorit prin oraș, atât printre femei, cât și printre bărbați, continuă ea să încerce să-l convingă pe Kylan.

Știa probabil mai bine decât oricine că Kylan nu ieșea la întâlniri. Nu era pe deplin sigură că el știa măcar cum să iasă la o întâlnire. Îi era imposibil să-și imagineze pe cineva ca CEO-ul Ross Corp fiind... suficient de deschis să iasă cu cineva. Nici măcar nu-și putea cuprinde mintea în jurul conceptului.

Sigur, știa că avea ocazional câte o aventură de o noapte. Se întâlnise cu una sau două dintre femei în timp ce plecau din penthouse-ul lui, când Katrina îi lăsa curățătoria, dar cam atât în privința oricărui fel de relație.

Ryan stătuse tăcut pe durata discursului ei, privindu-i îndeaproape atât pe ea, cât și pe Kylan. Nu era sigură dacă el va avea mai mult noroc decât ea, dar se uită la el după ajutor. Cu grație, el înțelese aluzia.

— Kylan, tu și cu mine am muncit incredibil de mult pentru a construi Ross Corp de la zero. Suntem în douăzeci și șapte de țări și în aproape cinci milioane de case din întreaga lume. Mai multe forțe de poliție au optat să folosească dronele noastre. Mă doare enorm să văd acțiunile noastre prăbușindu-se și să te văd pe tine primind greul reacțiilor negative pe rețelele de socializare. Te rog, ai vrea măcar să iei în considerare această idee? îl imploră el pe Kylan.

Kylan oftă, băgându-și mâinile în buzunarele costumului său impecabil călcat, și apoi începu să se plimbe. Katrina și Ryan îl lăsară amândoi să se plimbe o vreme. Katrina spusese tot ce putea, iar acum trebuia să-l lase pe Kylan să proceseze informația. Așa funcționa el, de fiecare dată când era implicată o decizie mare. Asta nu era diferit, și poate era o alegere chiar mai mare decât ceea ce era normal.

— Fir-ar să fie. Bine. Nu văd cum ar putea ajuta asta compania, dar nu eu sunt expertul în PR, presupun, Kylan se uită la ea cu ochii îngustați, iar ea îi aruncă un zâmbet mic. Dați-mi o săptămână să găsesc pe cineva, le spuse el ei și lui Ryan, uitându-se la amândoi pe rând.

— Aveți nevoie de ajutor să descărcați niște aplicații de întâlniri sau ceva similar? Trebuie doar să vă știu preferințele. Femeie, bărbat... fu ea tăiată efectiv.

— Femeie, Katrina. Și nu. Voi încerca să găsesc pe cineva în stilul vechi, mergând într-un bar nenorocit, Kylan își ciupi rădăcina nasului.

Ea dădu din cap.

— Sună bine, Domnule. Dacă nu mai e nimic altceva, mă duc să mă împrospătez înainte de a merge la cina cu Charlie. Se ridică de pe scaun și așteptă să fie concediată.

— Bine. Kylan o alungă cu un gest.

Katrina îi dădu o aprobare politicoasă șefului ei, apoi îi zâmbi ușurată lui Ryan, înainte de a părăsi biroul.

Nu știa dacă asta va funcționa cu adevărat, dar ea și Ryan erau plini de speranță.

Nu se putu abține să nu simtă o ușoară milă pentru biata femeie cu care Kylan avea să se căsătorească. Chiar era un bărbat imposibil de înțeles.