Roger Harris

Încerca să nu-și lase frustrarea la vedere, dar durerea de cap a lui Roger se intensifica stând față în față cu Alpha-ul său. Sally, soția lui Roger, stătea lângă el, de asemenea îngrijorată. Alpha-ul lor, Robert Turner, le respinsese toate îngrijorările legate de Haita lor, prelungindu-le ședința din ce în ce mai târziu în noapte. Roger era nerăbdător, voia să ajungă acasă și se simțea prost că o lăsase pe Bailey singură. Din nou.

Însă, Haita Bright Sky era în pericol. Și în calitatea lui de Beta, nu avea să permită ca Haita să fie distrusă din interior. Chiar dacă asta însemna să-și provoace Alpha-ul. Un act care ar fi fost interzis cu ani în urmă, dar odată cu îndrumarea îndoielnică a lui Robert, nu avea de gând să se dea bătut.

"Haita nu va supraviețui dacă vei continua s-o conduci în felul ăsta," a spus Roger, exasperat de starea finanțelor. Datoria pe care o avea Haita Bright Sky nu doar că amenința calitatea vieții satului lor, ci și siguranța lor. Dacă lucrurile aveau să continue așa, proscrișii și Haitele rivale ar fi putut încerca să preia controlul. Viitorul întregii Haite era în joc.

Alpha-ul și-a privit tăios Beta-ul, iar Roger nu și-a putut da seama dacă era mai furios pe atacul adus autorității sale sau pe adevărul din cuvintele lui. Ochii căprui ai lui Robert s-au întunecat: "Haita e bine." S-a mișcat ușor în scaunul său, "Populația noastră a fost în creștere, de aceea finanțele s-au modificat. Dacă ai fi cerut pur și simplu—"

"—Ți-am spus că nu voi cere mai mulți bani de la altă Haită înainte să avem un plan pus la punct," l-a întrerupt Roger, știind cuvintele care urmau să iasă pe gură. A fost nevoie de un efort colosal ca să nu urle cuvintele. "A ne îndatora către alte Haite ne va lăsa vulnerabili în fața conducerii lor. Bright Sky va fi văzută ca o haită slabă, nu ne permitem să ne pierdem autoritatea."

Robert aproape că a mârâit: "Nu ne pierdem autoritatea. Nimeni nu pune la îndoială dominanța Haitelor Bright Sky. Avem doar nevoie de puțin ajutor pentru a ne redresa finanțele pierdute pe seama populației. Trebuie să avem grijă de oamenii noștri mai întâi, Roger." Ultima propoziție l-a înțepat pe Roger.

"Îmi pasă de oamenii noștri. Tocmai de aceea sunt îngrijorat," a răspuns Roger. A simțit atingerea subtilă a lui Sally pe brațul lui, ca un avertisment. O aducere aminte tăcută să nu-i răspundă tăios Alpha-ului, să fie diplomatic în conversațiile lor.

Sally a vorbit încet, privind între Roger și Robert: "Dacă vom avea un plan ca să returnăm banii Haitei Starlight, atunci le vom cere un împrumut." Încercând să ajungă la un compromis între cei doi bărbați. Roger i-a mulțumit soției sale din ochi. Era mereu fermă în cuvintele sale, dar suficient de blândă încât să sune ca o rugăminte. Roger a dat din cap, aprobând cele spuse de soția lui.

Robert și-a întors privirea spre ea, răstindu-se la ea: "Am un plan, Sally. Nu am nevoie să-mi amintești tu de asta."

Fața lui Roger s-a aprins, furios pe lipsa de respect evidentă la adresa soției sale. Inițial, Robert refuzase să îi permită accesul ei la aceste ședințe. Dar, Sally fusese întotdeauna un stâlp al comunității. Era o persoană la care satul apela pentru sfaturi, îndrumare și compasiune. Roger a fost nevoit să se lupte cu Alpha ani la rând, iar apoi s-a decis să nu mai ceară permisiunea. A început să o aducă pe Sally la ședințele Haitei, iar în cele din urmă Robert a învățat să accepte situația. Dar, încă era morocănos ori de câte ori ea oferea o opinie. Mai ales atunci când îi lua partea lui Roger.

Robert a clătinat din cap și a trântit cu pumnii în masă. "Nu vom reuși niciodată să revenim pe linia de plutire fără ajutorul lor! Ți-am spus să le ceri, așa că le ceri. Nu nesocotești ordinele directe ale Alpha-ului tău!"

Roger doar și-a masat tâmplele. Era obișnuit cu izbucnirile lui Robert, prin care își exercita titlul de Alpha. Ani la rând, Roger încercase să joace rolul unui Beta bun, urmând ordinele fără a pune întrebări. Dar vremurile s-au schimbat, și el nu avea de gând să-l lase pe Robert să ducă Haita Bright Sky la ruină.

"Avem nevoie de un plan, Robert. Unul bun," ochii lui verzi, la fel cu cei ai lui Bailey, fiind ațintiți asupra lui.

Furia lui Robert s-a mai domolit: "Am un plan, Roger. Ți-l voi spune când va veni momentul. Trebuie să ai încredere în mine pentru moment."

Roger nu a putut să spună cu voce tare ceea ce gândea. Că nu avea încredere în el, că nu a mai avut de ceva vreme. Dar cearta durase destul de mult, fără nicio rezolvare. Va trebui să se gândească la un plan, unul care să funcționeze chiar și fără aprobarea sau știința Alpha-ului său.

S-a ridicat, dând din cap spre Alpha-ul său: "Vom discuta cu Starlight și te vom anunța ce vor spune." Sally i-a urmat exemplul, ridicându-se și ea. Robert a încuviințat scurt, și apoi i-a trimis la plimbare cu un gest din mână.

________

Bailey Harris

După ce a vorbit cu Polly aproape o oră, Bailey a închis, în sfârșit, telefonul. Indiferent de punctul în care se aflau ea și Luke, se simțea din nou entuziasmată de petrecerea ei. A 21-a aniversare era una importantă pentru toți cei din Haită. Semnalând întărirea puterilor și momentul în care legătura de împerechere avea să fie pusă în aplicare. Se întreba dacă va simți atracția legăturii de împerechere imediat, dacă îl va privi pe Luke și va ști instantaneu.

Știa cum funcționa doar de la părinții ei. Ei o descriseseră ca pe un sentiment adânc înăuntrul lor, cu furnicături și o atracție către persoana respectivă. Către perechea lor predestinată. Pentru unii, era nevoie de ceva timp ca legătura să crească, dar pentru ei a fost instantaneu. Bailey spera ca și a ei să fie la fel.

A ieșit din dormitorul ei și a auzit încuietorile de la ușă deschizându-se. Părinții ei au intrat, amândoi părând stresați. Chipurile li s-au relaxat când au văzut-o pe Bailey stând acolo.

Mama ei i-a oferit un zâmbet blând: "Bună scumpo, scuze că am întârziat. Ai luat cina?"

"E în regulă!" a răspuns Bailey puțin prea repede. Nu voia să dea vreun indiciu despre seara pe care o petrecuse cu Luke. Mai lent, a spus: "Am mâncat, mai este ceva rămas dacă vreți să vă încălzesc," a spus Bailey.

"Oh nu, scumpo. E în regulă," a răspuns mama ei.

Bailey a observat privirile lor obosite, încrețitura adâncă de pe fruntea tatălui ei fiind întotdeauna un indicator sigur că ceva nu era în regulă. Sprâncenele lui Bailey s-au împreunat: "E totul în regulă?"

Încrețitura de pe fruntea tatălui ei s-a adâncit, iar mama ei s-a încruntat ușor. Bailey a simțit cum panica crește în ea și a întrebat: "E haita în pericol?"

Tatăl ei și-a scos ochelarii, masându-și tâmplele și apoi s-a șters pe față. De parcă ar fi încercat să șteargă orice îl măcina, orice nu era în regulă. Privirea de îngrijorare a mamei sale, mascată doar de zâmbetul ei ușor, a răspuns la întrebarea lui Bailey.

"Nu-i nimic, scumpo. Nu-ți face griji pentru asta," a spus Roger, punându-și ochelarii la loc. "Doar o noapte lungă," încercarea sa de a afișa un zâmbet convingător nu a potolit anxietatea din interiorul lui Bailey.

"Puteți să-mi spuneți, poate v-aș putea ajuta," a insistat Bailey. Chiar dacă nu știa cum i-ar putea ajuta. Tot ce știa era că nu voia să-și vadă Haita suferind. Familia, prietenii — întregul sat era important pentru ea. Nu avea să permită să li se întâmple nimic.

Nu-și amintea ca Haita să mai fi fost în pericol înainte. Nu-și amintea vreo dată când tatăl ei să fi părut la fel de stresat ca acum. Asta explica ședințele nocturne care deveniseră tot mai dese în ultimele luni. Dar ce anume îl tulbura, tatăl ei nu-i spusese niciodată. Doar că se va rezolva, și să nu-și facă griji. Ceea ce, desigur, doar îi creștea teama lui Bailey pentru Haită.

"Posibil să vă pot ajuta eu," a spus o voce profundă, politicoasă, mai din interiorul casei.

Bailey și-a întors brusc capul, aproape uitând de masculul străin și chipeș care îl aștepta pe tatăl ei în birou. Între conversația ei cu Polly, și aceasta de acum, Bailey simțea de parcă ar fi fost nevoită să treacă printr-o multitudine de emoții într-un interval de timp atât de scurt.

Tatăl lui Bailey s-a îndreptat de spate, cu o privire surprinsă pe față: "Nu știam că o să veniți." S-a îndreptat rapid la loc și și-a pus ochelarii. Și mama ei a afișat o mască de respect, acoperindu-și liniile de îngrijorare.

Roger a adăugat rapid: "Scuzele mele pentru că am fost ocupat la sosirea dumneavoastră." Respectul, aproape o reverență, era clar în vocea lui. Schimbarea bruscă a făcut-o pe Bailey să se întrebe cine era străinul. Cu siguranță nu o rudă îndepărtată judecând după modul în care reacționase tatăl ei față de el.

Zâmbetul politicos de pe fața lui Tony era mult mai sincer decât cel pe care i-l oferise lui Luke. A ieșit din birou, întinzând o mână și strângând-o ferm pe cea a tatălui ei. "Vă rog, nu este nevoie de scuze. Bailey a fost foarte primitoare."

Ochii gri-albaștri ai lui Tony s-au întors către Bailey, iar complimentul a făcut-o să roșească. A încuviințat ușor din cap, de parcă nu ar fi fost nimic. Spera că nu va spune nimic despre prezența lui Luke acolo. Că nu va relata ce îi spusese ea despre el, despre ce a fost aproape pe punctul de a se întâmpla. Dacă Tony știa că informația era privată sau pur și simplu nu se deranja să le spună părinților ei, nu era sigură. Dar era recunoscătoare că nu a zis nimic despre asta.

Nu că părinților ei le-ar fi păsat, dar a insulta pe oricine din familia lui Alpha putea fi văzut ca o dovadă de neloialitate față de Haită. Una dintre tradițiile mai învechite care fusese transmisă de-a lungul anilor. Legile străvechi susțineau că trădătorii urmau a fi executați public, ca un avertisment clar pentru a nu sfida Alpha-ul Haitei.

Bailey fusese mereu recunoscătoare că vremurile se schimbaseră, că legile nu mai erau la fel de brutale. Însă, mentalitatea de loialitate a rămas. Bailey și părinții ei își lăsau garda jos unul în prezența celuilalt, dar trebuiau să fie atenți cu ceilalți din sat. Și, acum, cu un outsider în livingul lor. Trebuiau să fie văzuți ca un front unit. Spera ca vorbele ei de mai devreme să nu o afecteze și să rămână doar între ea și Tony. În ciuda faptului că abia îl cunoscuse, ceva din interiorul lui Bailey îi spunea că așa vor rămâne.

Totuși, Bailey se întreba cine era Tony cu adevărat, de atrăsese atâta respect din partea tatălui ei.

"Mulțumesc Bailey," a spus Roger din nou, cu vocea mai puternică. "Domnule Star, haideți să mergem să stăm de vorbă."

Bailey l-a privit pe Tony cum stătea acolo, Tony Star. Se întreba cine era și de unde venea. Din ce Haită făcea parte și ce secrete ascundea.