Perspectiva lui Gabriel

Ziua trecuse, în sfârșit, mai repede decât mă așteptam.

Adrian se instalase în camera lui de la parter – motivând că era mai convenabilă, deja plină cu lucrurile lui – în timp ce eu fusesem mutată la etaj.

Parcă viața își bătea joc de mine, într-un mod bolnav și pervers, trimițându-mă în camera cea mai apropiată de cea a lui Gabriel.

Glumise chiar pe seama asta – spusese că