Perspectiva Clairessei

Mă holbam la Gabriel, nevenindu-mi să cred, cu un nod strâns în stomac, așteptând restul propoziției – ca și cum ar fi fost o glumă proastă, iar în secunda următoare ar fi izbucnit în râs și ar fi retras totul.

Dar n-a râs. Nici măcar n-a clipit.

Era serios. Rece ca piatra.

Ce naiba voia să spună – să-l ajut pe Adrian să crească? Să-l țin concentrat? Să devin femeia care îl