Perspectiva lui Gabriel

M-am uitat la Adrian – și, pentru prima dată, am văzut altceva. Adrian nu se lupta.

Nu mai încerca să mă păcălească.

Era frânt.

Umilit.

Voia să repare totul.

Și-n clipa aia am știut – dacă-i spuneam nu, riscam să-l pierd definitiv.

Nu mai era doar despre Clairessa. Era despre a repara ceva ce conta enorm pentru el. Și avea nevoie de mine – nu ca de un șef, ci ca de un tată