Perspectiva lui Gabriel

Mă frământam prin cameră, un vârtej de furie și deznădejde îmi sfâșia măruntaiele, simțeam că mă rupe în două. Strângeam și desfăceam pumnii, cu ochii pironiți pe cerul nopții, singurul lucru coerent în tot haosul ăsta blestemat.

Deodată, am auzit ușa scârțâind în urma mea.

Adrian intră și o trânti după el, cu un clac hotărât.

„Tată”, zise el, cu o frustrare palpabilă în gl