~ MILENA ~

Glonțul îi spintecă pieptul și un suspin îmi sfâșie gâtul, inima zdrobindu-se sub greutatea privirii ațintite asupra sângelui șiroind pe cămașa lui albă. Arde, al naibii de cumplit. Nu rana în sine, nu știința că ar fi putut evita moartea printr-o simplă mișcare, ci șocul pur din ochii lui albaștri, în clipa în care a înțeles că eu am tras. De parcă nu ar fi crezut că aș fi în stare, că