Mă holbez la el, poză după poză. Nu e nimeni altul decât bărbatul pe care-l iubesc, cel cu care am împărțit aproape un an. Monstrul care mi-a ucis fratele.

Unul și același coșmar.

„Nu… NU!”, urlu, împrăștiind fotografiile cu furie. E vreo glumă macabră? Sar ca arsă din pat, alerg la baie și abia apuc să mă aplec deasupra vasului înainte să-mi vomez sufletul.

Nu… nu se poate.

Mă întorc în dormitor