Aud pași, îmi șterg iute ochii și trag adânc aer în piept, refuzând să-i arăt cât de afectată sunt. Intră în cameră nonșalant, cu mâinile în buzunare, emanând aroganță în timp ce mă scanează din cap până-n picioare.

„Am niște întrebări.”

„M-ai răpit, nenorocitule!”, răbufnesc.

„Nu mai ești un copil. Așază-te.”

„Nu dau ascultare la...”

În secunda următoare, mă trezesc ridicată de talie și trântită